rime foaie verde saramura

O şoaptă de înger

Cutreieram Pădurea Verde
şi mă simţeam ca-n Paradis,
pe braţe mă purta
aroma cetinii de vis,
dulci miresme într-o suflare,
fiinţa mi-o inundă!
O şoaptă de înger,
un vuiet fermecat,
în paşi de vals,
înalt şi suav
îmi mângâie pieptul
şi-aprinde licăr sfânt,
se-ntinde lin spre coapse,
întregul vis,credinţă-cânt
plutesc!
Un zâmbet luminos
pătrunde printre ramuri,
mă-alintă,
respir pământ,
ascult în şoapte ,

[...] Citeşte tot

poezie de Amelia Magori
Adăugat de AMIKA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel cu fasole verde

El vrea să-i fie lui fidelă,
Gelos, ca boul pe văcuţă,
Ca gazeloiul pe gazelă,
Ca maimuţoiul pe maimuţă.

În lunga lor telenovelă,
O ţine-n propria căsuţă,
Că vrea să-i fie lui fidelă,
Gelos, ca boul pe văcuţă.

Iar ea, cu lumea paralelă,
Găteşte, exclusiv, drăguţă,
Luând din propria parcelă,
Fasole verde fideluţă,

Că vrea să-i fie lui fidelă.

rondel de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza şi toamna

Creionez un substantiv
cu chenar de adjectiv:
frunza verde, fistichie,
care tremură în vie.

Pe potecile uscate,
două verbe încurcate
de un vânt hoinar, golaş,
care a l e a r g ă păpădia
în răzorul din imaş.
Sus pe dealu' unde-i via,
nu mai c â n t ă ciocârlia...

Frunza e un subtantiv,
capătă şi-un adjectiv
când se-arată toamna gri
în stejarii a r ă m i i...

Frunză verde a bobului
făcuşi casă dorului

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Radu Muşat din Anotimpul cu aripi de copil (20 august 2011)
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoapte de sabie

Cu privirea mea de harpie
Zăresc şoaptele de sabie
Ce aripile mi le taie
In scrumul de vers pe foaie

Şi va veni o altă zi
Ca fumul mă voi risipi
Să nu încerci să ţipi
Ochii in zbor vor fi surzi

Spre visul meu de păpădie
In fuior înalt de ciocârlie
Ce doar tâmpla ta mi-l ştie
Ucis în umbră de feerie

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o cochilie verde

cu ea drumul era mai scurt
şi timpul alerga mai ceva decât stelele pe orbită

picioarele nu mai dădeau semne de oboseală
plecau fără să observ odată cu ea
către regatul spre care se grăbea

mi se înteţea şi atingerea căpăta gust de fruct pârguit
de nu mă mai săturam privind-o în ochi
într-o cochilie verde cu perle.

mă regăseam în iubire toropit
ca după o arşiţă purtată pe umerii goi

lujeri înflorind între sânii grei
adumbrind laptele aşteptării viitoare

coapse cât odihna ispită
gazelă de taină

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lirism verde

vreau precum un brad să cunosc nemurirea
să bucur muntele cu freamătul meu
prin rădăcini şi trunchi să curgă iubirea
izvorul să-mi cânte o doină mereu.

ninsori să mă îmbrace în straie de gală
privighetori să poposească pe ramurile mele
să transmit prin lume poveşti cu migală
despre traiul meu sub boltă de stele.

să ating cu vârful norii plini de ploaie
că să mă scald când soarele mă moleşeşte
mereu îndrăgostit de lumina bălaie
să cunosc fericirea să trăiesc regeşte.

să nu ştiu ce e grija şi spaima de topor
pacea, armonia verde să trimit în popor.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezamăgire

Îmi aduc aminte de tine,
Ca o poezie pe foaie de argint.
Cum străluceai ca Soarele prin mulţime,
Încă simt cum am murit.

Dar ai plecat, cu bucăţi din mine,
Pe altar de lacrimi m-ai lăsat.
Prin suflarea vântului din tine,
Izvorul nemuririi a secat.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (30 noiembrie 2019)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umorist consacrat

Izbutit, orice catren,
O trăire, un îndemn,
Ne înfăţişează-o faptă,
Ideală, dar şi-o poantă,
Creată intuitiv;
Asta-i dar meditativ!

Luminat e de-un surâs,
Atunci când e prezentat,
Umoristu-i consacrat...
Rime ce provoacă râs,
Izbutite prin cuprins,
Având ţinta lor anume,
Neuitate vor rămâne.

acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin de frunză

Mă simt ca un mugur pe-o cioată de fag
Din ziua ce vine îmi sorb energii,
Răpusă de frig în al nopţilor prag
Natura renaşte scăpând de urgii,

Prin picuri de ploaie pierduţi printre crengi
Să fiu clorofilă întregii păduri,
Renasc către soare-n armate întregi
Şi sunt tot un verde trecut prin arsuri,

Mă simt ca o frunză pe-o cioată spre cer
Şi care la toamnă va umple cărări,
Sortită drept hrană-ntr-un lanţ efemer
Mă bucur de soare şi ploaie în zări,

De-abia răsărită-n pădurea din deal
Copacul renaşte prin frunzele mii,
Redau libertate pe-un larg areal
Şi-n verde, tăcută îmbrac galaxii,

[...] Citeşte tot

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre viaţă

Despre viaţă-am scris în proză
Că nu-i gri şi nici nu-i roză.
În versuri, precum se vede,
Am să scriu că este verde.
Viaţa atunci este bună,
Când o trăieşti cu măsură.
Traiul bun să nu-ţi lipsească,
Dar nici să îţi prisosească.
Viaţa este mai frumoasă
Când ai mintea sănătoasă.
Când pui ordine în toate,
Când în viaţă curge lapte.
Ca s-o trăieşti cu plăcere,
Trudeşte, să ai şi miere.
Atunci toată lumea vede
Că viaţa ta este verde.
Verdele-ţi dă sănătate
Şi multă prosperitate.

poezie de Dumitru Delcă (1 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!