prin altele, educarea

Celebritatea

Faimă, glorie, renume,
Reputaţie în lume,
Însuşiri de mulţi dorite
Şi de lume preţuite.

Eşti celebru, renumit,
Când mari cauze-ai slujit,
Şti'nţa, arta, poezia,
Muzica, democraţia.

Eşti celebru prin talent,
Când ai geniu, evident,
Unii sunt prin modestie,
Mulţi prin marea lor... prostie.

pamflet de George Budoi din Dicţionarul prostiei (3 iulie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce

Aici v-a rămâne întuneric
Căci pământul, nu e veşnic.
Cum nu e oricare astru...

Prin praf de stele rătăciţi
Că am trecut pe aici, va şti...
Cineva? Ce după noi va fi.

Sau tot noi,.. de prin găuri negre
Adunaţi şi din nou frământaţi
Vom fi la nesfârşit prin stele
aruncaţi..

Şi ni se va pare cunoscut
Totul la fiecare început
În întrebarea...
De ce ne-am născut

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Compoziţie

" Limbajul este un aspect diluat al materiei" – Iosif Brodski

Nu diluat.
Exfoliat; cerat;
dar neadăpat.
Limbajul este o materie
frunzărită ca o carte
cu bunul gust
al ruginii şi al eroziunii
lucrurilor făcute din metal,
petale lângă coasta mării.

Dar cu mai multe culori decât cele ale ruginii:
sau ale argintului, altele –
un vast scut heraldic
de fragmente frumoase
citeţ revelate,
aşa cum Pămânul se dezvăluie-n straturi:
cum metalele se spulberă,

[...] Citeşte tot

poezie de Kay Ryan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de paie

[inverssonet]

sub zodii sânge-i stins de-a morţii spaimă...
în viaţa tupilată după uşi
sunt păsări mute, imn ce-n urmă-ngaimă...

ci altele se-nalţă din cenuşi,
eternal existenţă-n clipei faimă
crucificând crepusculul acuşi...

corola umbrei infinit străpunge
ci-n piept de oameni şarpe-n măr zidit e...
femeie,-n brâu păcatele-s suite
ţinând în inimi stih de vise ciunge...

rodind cuvânt, să tremure-n ursite,
în cuget fum pe rugă ce ne unge

[...] Citeşte tot

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Yetti
Comentează! | Votează! | Copiază!

A

Arde aorta albăstrită
aprinsă-n amarul ameţit,
aflând angoasa amorţită
adastă alintul adâncit.

Asudă amfore asanate,
amorul apărut a-l alunga,
altele,( atipice, argintate),
apucaseră a-l abroga.

Are armonia ancestrală
(aparţinând acestui anotimp)
apoasă, acră, autumnală,
ambiguă, aruncată-n atimp.

Asurzesc acorduri ascuţite,
atmosfera-n arome apuse
atrage arpegiile alungite,
alăturând anexe admise.

[...] Citeşte tot

poezie de Liliana Puşcaşu-Ravar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Origine de nesfârşit

Printre altele, lumea se iubeşte
ca să fie!...
În loc numai atât să facă
-nu ambiţiile să-şi zacă-
că de altfel n-ar fi vie...
restul, totul, putrezeşte!

Rămâne, înseamnă, valabil
numai sentiment
-şi nu oricare, doar cel mai profund-
unicu-n fond, ce ne asigură rotund,
incipient
şi, mai uşor realizabil!

Neînţeles însă, iubirea
nu ar avea, adesea, vreun control
şi atunci cum ştie
cât să fie, sau nu fie...
poate de aceea îşi inversează rol...
şi astăzi şi-a uitat menirea?!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea

Noaptea tăcerii însingurate
întunericul nu-l iubea
şi mai străină decât umbra
prin lume trecea.

Noaptea iubirii vinovate
dragostea şi-o împărtăşea
şi mai visătoare decât gândul
prin teamă păşea.

Noaptea împlinirii depline
rai de bucurie năştea
şi mai răcoroasă decât o adiere
prin frunze căuta liniştea.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ani, pribegie şi somn

Anii se vor lungi
încet, încet, cu tot mai mari paşi
de la oraş la oraş.
Mă opresc cu ochii în huma săracă,
mi se pare că anii aceştia
de osteniri fără zare,
de rătăciri şi aureole amare,
vor ţine până la urmă,
ca un vânt ce mă-mbracă
şi-mi zvântă fiinţa.

Acestui cutreier nu-i chip să-i dărui
temeiul promis
şi mersul de-un mal să-1 anin,
subt călcâie
nu se iveşte ţărâna şi piatra
ce mi se cuvin.
Cum steaua nu are deasupra mea
nici un nume,
n-o pot ruga

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga din La curţile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum în noapte

Ast’ noapte-am fost pe câmpuri cu visele duium
Şi nu m-am întâlnit, prin flori, cu nici un duh,
Dar am simţit salcâmii cădelniţând parfum
Şi fâlfâiri de aripi de buhe prin văzduh.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina ta

ridic privirea catre cer
lumina ta Doamne o chem
sa ma ridice din pacat
sa ma imbrace in alb curat
sunt multe drumuri prin viata
insa doar unul ne invata
al crucii dar sa pretuim
ca sa nu ne pravalim
sa nu ne pierdem in robirea
care loveste insasi firea
sa ne intoarcem la Hristos
prin rugaciunea cea cu rost
si viata sa o inoim
prin haina harului divin.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!