Epigrame despre poame de toamna, pagina 26

Că-i Fetească, ori e Grasă
Că-i hibrid, mă doare-n şpiţ
Anul ăsta o să iasă
Mai mult vin, că-i gata... şpriţ!

epigramă de Gheorghe Gurău (octombrie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când norii plâng şi când copacii
Îşi plâng pierduta boltă verde,
Îar câmpul gol îşi plânge macii,
Eu râd... că nu mai am ce pierde.

Ca-n fiecare toamnă, iară,
Şi nu exagerez defel,
Vin vremuri tulburi peste ţară,
Când mustul trece-n... tulburel.

Eu nu ştiu cât talent ai, doamnă,
Din primăvară până-n toamnă,
Dar, cum spre iarnă treci un pic,
Eu nu zăresc nimic. Nimic!

În toamna încărcată de rugină,
Ai, colonele, cel mai bun moment
Să pui subtitlu cărţii din vitrină:
Din viaţa mea de sublocotenent.

Îţi mai aduci aminte, doamnă?
Era într-un amurg de toamnă,
Te aşteptam, că mă iubeai...
(Mai bine dacă... nu veneai!)

epigramă: În primul rând, e Mai cu flori,
La doi e vară, ne răsfaţă,
În trei e toamnă, dă fiori,
Apoi ne-aruncă geru-n faţă.

Se scutură frunza din vii
Şi fierbe vinu-n mustării,
Fierb la foc mic parlamentarii...
Unde să-şi mai ascundă banii?!

Îmi place, toamna, mustul şi pastrama,
Femeia, când e plină de mister,
Dar cel mai mult îmi place epigrama
Când are multă sare şi piper.

epigramă de Marius Coge (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi toamna, în livadă, la cules
În loc de mere, fragă lângă fragă;
– De ţuica noastră praful s-a ales!
– Eh, nu-i nimic, ne profilăm... pe bragă!

<< < Pagina 26 >

poame de toamna