paza buna trece primejdia rea

Nici bună ziua, nici bună seara

Nu-i dimineaţă, seară nu-i, nu-i ora!
În ochi sclipirea, totuşi, ne păli.

Dar seara roşie-i ca aurora
Şi-uitarea noaptea-aduce peste zi!

poezie clasică de Gerard de Nerval
Adăugat de S.Eul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învrăjbire

Aş vrea să mor alăturea de tine
şi tâmpla lângă tâmpla ta s-o pun,
că, ascultându-ţi gândurile bune,
să ştiu dacă mai eşti şi-acuma bun
şi fără ascunziş ca mai nainte,
şi să te-ntreb dacă-i adevărat
că nu mă mai iubeşti şi m-ai uitat.
E lumea rea pe-aicea şi mă minte
c-ar fi aşa, dar dacă te-aş vedea,
cu gura, de pe ochi şi de pe gură
îndepărtând oricare vrajă rea,
iubirea din tăciunele de ură
aş reaprinde-o şi ne-am recunoaşte,
mirându-ne c-atâta învrăjbire
în suflet din cuvinte poate naşte.
Şi-am fi pe urmă cum îs două fire
într-o împletitură, să nu poată
o umbră între noi să se strecoare
şi astfel să-mi întunece c-o pată
surâsul care-mi ţine loc de soare.

poezie clasică de Magda Isanos
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisire

Raiul nu este un loc, raiul nu este un timp,
dacă nu iubeşti deloc n-ai în viaţă anotimp!

"Starea de a fi perfect" este raiul pentru mine,
viaţa, fără vreun defect, o trăiesc cum se cuvine.

Iubirea-i esenţa vieţii, eu, inimii slujitor,
elixirul tinereţii culeg pentru viitor.

De e soare, de-i furtună, mă aşez unde mi-e locul,
vreme rea sau vreme bună, nu vreau să forţez norocul.

Iar de vine... mesagerul, vestitor duhovnicesc,
îi voi dezlega misterul şi sorocu-i împlinesc.

Ce e viaţa, ce e moartea? Decât o realitate!
Răsfoindu-i toată cartea, ajung la fatalitate.

Este doar o răfuială şi-un cont închis cu trecutul
şi nu-ncape îndoială că-n răboj e scris... pierdutul!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când trece coplăria

Când trece copilăria
trece şi trecutul.
Se stinge amintirea,
se pierde începutul.
Sufletul nu plânge,
un nou început se-arată.
Credinţa-n viitor învinge,
bătălia-i câştigată.
Un nou început, prezentul
e cea ce trăieşti acum.
Simţi că a sosit momentul
să-ţi construieşti singur nou drum.
Un drum ce te îndreaptă
spre marea biruinţă,
Spre viaţa luminată,
că-n suflet ai credinţă.
Cu gândire îndrăzneaţă
vei descoperi,
pasiunea pentru viaţă.
Mai spiritual vei fi.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alei mică, alei dragă

Alei mică, alei dragă,
Cine vrea să ne-nţeleagă
Vază frunza cea pribeagă,
Ce-i ca viaţa noastră-ntreagă.

Alei dragă Veronică,
Despărţirea toate strică,
De ne-alegem cu nimică ­
Viaţa trece, frunza pică.

Alei dragă, alei mică,
Viaţa trece, frunza pică,
Şi din ura ce ne strică
Nu ne-alegem cu nimică.

Măcar cine ce grăieşte,
Altul alta îndrăgeşte.
Inima-mi pe cât trăieşte
Tot la tine se gândeşte.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Critica unui ţăran

În Pojorâta vremea-i rea,
Te aştepţi să pot să fac ceva,
Să ies afară cu zăpadă până-n coate,
Să îmi iau plugul şi să îmi fac dreptate.
O fac şi poate fac mai multe, poate
Umblu la muls prin pădure după oile pierdute.

Dar te aştept cu drag la primăvară,
Te aştept să vii când peste tot pe deal sunt păpădii,
Te aştept cu drag să le culegem şi
Când al tău ţăran îţi va explica,
Căci stă în pat numai duminică şi atunci că este vremea rea.
Vreau doar să te întorci înapoi la mine când iarna va fi în toi,
Să stăm la foc cu-n vin de soi, şi să ne împăcăm...
De-i iarnă-n toi

poezie de Taran Grigore Alexandru
Adăugat de alexandrugtaran
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, ca trece vremea...

Am în mine-aşa, un dor de ducă...
Să mă vântur prin Bucureşti, sau Iaşi.
M-aş rătăci prin tren ca o nălucă,
Să mă-ntâlnesc cu prietenii aceiaşi.

Aş vrea, însă nu am o alternanţă –
Acum, aici, am treabă, dar vă zic
Salut şi asta are rezonanţă
Când fără voie mă surprind că strig.

Mă duce şi mă-ntoarce-o unduire
De libelulă şi... simt că-mi cresc
Orgoliile - gravă cumpănire –
Între ce dau şi ce am să primesc.

Strigă la mine tare, " nu ştiu cine",
Şi, glasul lui m-atrage... S-a-nserat!
Dar glasul tău iubite-i viu în mine
Şi iar ajung la uşa ta şi... bat...

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Nedelcu din Cenuşa unui suflet! (iunie 2009)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Expozeul iubirii

iubirea este un veşnic anotimp
trece şi prin mine cu alean lucid
uneşte cerul cu lanul din câmp
şi cu tandreţe mai sparge un zid.

se înalţă augustă la stele la lună
mă transformă şi pe mine în lumină
doar cu iubire pot fi mai bună
petală de vers cu polen în stamină.

iubirea a creat din lume un rai
toate florile să emane miresme
pe alei de poveste cu cântec de nai
aduce iertarea pe catapetesme.

la capătul lumii iubire-i Dumnezeu
nemuritoare forţă descrisă-n expozeu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da, te aştept

fumez îndelung o ţigară cumpărată
la Alma-Ata (pentru mine
Alma-Ata nu este decât o altă planetă,
aşa cum este pentru tine,
de exemplu, Adevărul)
urmăresc cum cauţi, zile
şi nopţi, planuri celebre de evadare
şi ocupare de noi teritorii
(cel mai probabil, în formă de cerc,
aşa cum fac câinii pentru marcare)

în sfârşit,
la sfârşitul acestui viciu divin,
rotocoale de fum se destramă şi te văd
Făt-Frumos, cavaler de infanterie
cu cea mai sensibilă mustaţă
la tot ce înseamnă preţ al libertăţii

şi îmi trece prin cap un gând rău,
foarte rău, pentru o vinere seara,

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-o vreme

de-o vreme pe lângă timp trec,
de frică să nu dau de mine.
serii spinării-n roz, mă aplec...
adierii supus fără a mă abţine.

de ani, aproape nicio singurătate
fiinţei mele nu se vrea paralelă;
de la nord la sud, pe neaşteptate,
sunt trecut şi legănat ca o velă.

prin marmură-milă înoată efigii
cu ecouri zvelte de uitată pruncă.
simt cum mi se prind de emoţiile gri
fără motiv, aşteptările de luncă.

cuvântul în margine de carte
e-n primejdia vântului, al răsfoi.
muchiile odăii-n lumini aşezate
reuşind alăturat cais a priponi.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!