o mana de ajutor

Cu mâinile astea

am pictat cerul albastru
după aceea am tras
o rază de lumină
cu lanterna în mână
luna e captivă într-un geam
unde oftează o iubită
după un iubit sau cam aşa ceva
stelele le-am gratinat puţin
să fie mai crocante
în mâinile astea două
am ţinut păstrăvii şi clenii
care evadau din moldova
se agăţau de crinii fără spini
fluturii aveau trup de căprioară
pun mâna pe cuvânt
îl întind cât să fac o poezie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Héroine

Inocentul întinse o mână.. aceasta e mâna ta trudită
de trupurile fragile, albe, ale progeniturilor..
Tot cu aceiaşi mână ai să mângâi un animal,
o fiară cu blana aspră şi cu trup pleoştit,
teribil de leneş..
Este lenea venerată precum o virtute a muncii, oare?

Iubito, afundă-ţi degetele mici şi solzoase
în osânza, în părul sârmos al acelei eterne fiare,
împleteşte-i cârlionţii, dacă poţi..
şi începe-i un cântec despre mine,
despre aventurierii liberi ori despre anticii astronauţii
care, niciodată nu s-au mai întors pe pământuri..

Oricum nu mai ştii de eşti fecioară, ori făt,
smulgându-i cornul fiarei, întinzându-i gâtul...
Nu uita să-i prinzi picioarele dinainte îndărăt..
şi înveşmântează-i în safire râtul..

Teribil şi curajos peste măsură

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Lăzărescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preaviz

Trecem pe trase diforme
în spaţii policrome
curând von sări paragrafe
dorinţele nu ne mai suportă
aburii respiraţiei
creşterile sunt tot mai lente
până când degenereză
în alte sincope
momente cruciale apar
şi dispar ca nişte particule
bombardate cu alte particule
printe căutări aleatorii
particula lui Dumnezeu
e totmai greu de observat
atunci iarăşi am decis
să caut ajutor angelic.

poezie de David Boia (7 aprilie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nobleţea crinului

Într-o gradină invadată
De flori mărunte, fir de iarbă,
Un crin se-nalţă elegant
Dorind a fi un împărat.

Din cupa lui imperială
Parfum puternic se destramă
Petale albe în culoare
Îi dau nobleţe şi splendoare

Într-un război e-nvingător,
Cel care are ajutor
Crinul rămâne singular
Şi trandafiri în cete-apar

Sunt zeci şi înfloresc diurn
Stropind văzduhul cu parfum
Cu ghimpi se apară în oşti
Şi cuceresc culori în bolţi.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cu mine insami

Sunt fiinta singuratica..., aspir la o evadare
Avalansa reveriilor m-a prins in ghearele ei..
Sunt pierduta-n neantul amintirilor
De ce-as cere ajutor,... acesta-i doar universul meu incolor
E-un taram inecat in incertitudine
Timpule, unde mi-ai ascuns aripile? Si fara aripi unde ma duci acum?
Timpul imi raspunde: - Asculta cum respira ceasul
Tic-tac, tic-tac....

poezie de Raluca Alexandra Pasăre
Adăugat de Raluca Alexandra Pasăre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îmi plec

Când îmi plec fruntea pe mână
Fuge gândul meu pribeag
Şi mă cred că-ţi sunt stăpână
Ţie, vecinic mie drag.

Şi mai cred, ca altădată,
Că tu mie te închini,
Şi cu inima-ntristată
Greu, de dorul meu suspini.

Atunci câte sunt în lună,
Câte-n stele şi poveşti
Trec prin mintea mea nebună
Socotind că mă iubeşti.

Dar tresar… şi de pe mână
Ridicând fruntea încet,
Eu din visu-mi de stăpână
Tristă roabă mă deştept.

poezie celebră de Veronica Micle din Convorbiri literare (1881)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripa mea

Şi a început să plouă şi să bată vântul
Atunci în începutul de ninsoare te-am prins de mână
Şi cu asfinţitul te-am ridicat către zări
Spre soare şi mâna mea şi ochiul meu au devenit mai siguri
Cum lanţul de argint pe un local
Acum e dimineaţă
Oglinzile aşteaptă
Să te întorci ca valul către mal
Atunci vom porunci să tacă luna
Iubita mea într-un decor vom merge
Eu răsuflarea, dintr-un corp ceresc
tu aripa.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am două scuze

Ai cele mai frumoase mâini din lume,
Două icoane albe, fără nume,
La care ochii mei, sincer să fiu,
Se-nchină pe furiş, de când le ştiu.

Şi parcă le-ar cunoaşte de o mie
De ani, sau poate chiar de o vecie,
Că le-ndrăgesc atât de mult, încât,
Când le privesc, le trece de urât.

În mâna mea, o mână ţi-am luat.
- Ce este?- spontaneu m-ai întrebat.
Nu ştiu ce ţi-am răspuns, dar te-am minţit;
Eram şi îngheţat şi fericit.

poezie de Marius Robu (4 decembrie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poştaşul

O viaţă-ntreagă, biet poştaş,
Ducând scrisorile-n oraş,
Zâmbea la toţi, zâmbea amar,
C-o mână peste-un buzunar.

Era un gest mărunt, un tic
Şi nimeni nu-i zicea nimic
Atunci când tot cu ea dădea
Ziare, pensii... ce avea.

Trecut-au ani. L-am întâlnit
În mers domol, îmbătrânit,
Cărându-şi zâmbetul amar
Şi mâna înspre buzunar.

"Ce ţii acolo?" -am întrebat.
El mă privea puţin mirat,
Dar mi-a răspuns: "Aici am eu
Scrisoarea către Dumnezeu."

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu mâna mi-ai întins

Credeam că iubirea
e o mare minciună,
dupa o grea despărţire,
dar acum cred că împreună,
ceva frumos o să se lege.
Credeam că totul e la fel,
că el a fost cel ce m-a-nvins,
acum nu pot să cred defel
că tu mâna mi-ai întins.
Şi dacă vrei mergem pe creste,
pe munţii înalţi şi dealuri multe,
un gând curat şi o poveste,
povestind de inimi frânte.
Sperăm să nu ne mai trezim,
niciodată-n coşmarul vieţii,
iar iubirea în care trăim,
să stingă inima tristeţii.

poezie de Eugenia Calancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!