invatat

Copilul care merge

în mâini se uita la omul
care-şi taie venele felii
felii cu lama de bărbierit
s-a oprit de crescut
la paisprezece ani şi a început
să bea bere în biblioteca
lui taică-su care era frizer
striga morţii să-i facă un copil
la fel de nebun
vorbea vrute şi toate îl jenau
bancurile cu oamenii
de stânga îi aduceau scandal
uneori era salvat de femeia
cu cizme mari de cauciuc
a învăţat să se scarpine
cu picioarele şi multă lume
s-a zgâit la el
apoi s-au obişnuit şi cu asta

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea (Sonet Tarot)

Sunt zile de belşug şi fericire
Şi simţi în suflet o eliberare
Trăieşti din plin, te bucuri de iubire,
Căci ai avut o râvnă roditoare.
Lumea-i a ta, că prin eforturi multe
Ai reuşit să o priveşti din stele
Şi-oricine ar zice vrute şi nevrute
Tu nu depinzi de oameni, ci de ele.
Dar când a ta virtute este mică
Şi nu ai învăţat nimic din viaţă
Este normal atunci să-ţi fie frică,
Că ştii şi tu că n-ai nicio speranţă.

S-apuci pe drumul bun ţine de tine
De faci aşa, la capăt va fi bine.

poezie de Octavian Cocoş (31 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ovidiu în al treilea Reich

Non peccat, quaecumque potest peccasse negare,
Solaque famosam culpa professa facit.
Amores, III, xiv

Îmi iubesc munca şi copii. Dumnezeu
Este distant, dificil. Lucrurile se întâmplă.
Prea aproape de vechi pete de sânge fiind mai mereu,
Inocenţa nu poate opri glonţul să pătrundă-n tâmplă

Am învăţat un lucru: să nu-mi aplec privirea
Prea mult asupra celor damnaţi. Ei, în sfera lor,
Sunt într-o stranie armonie cu iubirea
Divină. Eu, în sfera mea, celebrez al iubirii cor.

poezie de Geoffrey Hill, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să ajung la tine

Ca să ajung la tine, întâi m-am sinucis.
Mi-am aruncat spiritul de la etajul zece,
L-am condus cu-n cortegiu, ca pe-un proscris
Şi l-am îngropat în morminte aztece.

Ca să ajung la tine, m-am renăscut copil.
Am învăţat să merg, sa râd şi să vorbesc;
Ca să-mi aşez cuminte piciorul cel agil
O bonă franţuzoaică mi-am luat ca să mă cresc.

Ca să ajung la tine, am devenit femeie
Cu simţuri ascuţite ca vârful de compas.
Ţi-am scris patru mesaje, să văd pe ce alee
Nedumerit te-ntrebi pe unde am rămas
Şi-aştepţi nerăbdător uitându-te la ceas!

poezie de Mihaela Nicolau
Adăugat de Eliana Doru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 64

Când am văzut cum pietre funerare
Din vremuri vechi, distruse sunt de vreme;
Cum la pământ zac turnuri lucitoare,
Iar bronzul veşnic de teroare geme;
Când am văzut oceanul cum râvneşte
Ca ţărmul cel uscat să-l cucerească
Cum apa peste el se năpusteşte
Şi-l roade rău, dar el o să renască;
Când am văzut schimbările depline
Şi că ce-i sus precis se prăbuşeşte,
Ruina m-a învăţat să cuget bine
La Timpul ce iubitul îmi răpeşte.

Acest gând, mie, ca o moarte-mi pare
Şi plâng de teamă, căci voi pierde tare.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ars poetica

slovele răsar cu statornic talent
ca lanul de grâu decorat cu maci
prin jgheabul morii râul curge lent
ciorchinii veseliei se întind pe araci.

noaptea mă trezesc în năvalnic torent
simfonia stelelor se scurge în mine
mă transfigurez în lumină latent
sunt precum floarea cu polen în stamine.

la şcoala vieţii nu sunt repetent
am învăţat ce e rău şi ce-i bine
la magiile lumii sunt foarte atent
sunt mii de minuni care să mă aline.

poemele răsar cu statornic talent
susură ca izvorul cu ape cristaline.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semne oculte

beau rouă stelară din cupa cerului
mă îmbăt cu lumină până devin lumină
nutresc pentru credinţă tăria fierului
şi inima să-mi fie cu iubire plină.

nutresc idei oculte şi vise măreţe
pun în aplicare tot ce am învăţat
sfinţi şi îngeri mă răsfaţă cu blândeţe
cu versuri de slavă i-am încredinţat.

pe pajiştea nopţii doruri păstoresc
şi amintirile le-am dus la izvoare
de praful amăgirilor să le clătesc
să capteze pururi raze zâmbitoare.

roiuri de gânduri pe cer se rotesc
să adune semne de îmbărbătare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Murind trăind a mia oară

Mă văd străpunsă de durere,
Mult mai aprinsă-i deznădejdea...
Cuprinsă-n ea, speranţa piere
Şi agonii tresaltă aievea.

Tristeţi pe filă de culoare…
Oare tristeţea are margini?...
Pe a mea faţă zâmbitoare
Cândva... iar azi, triste imagini.

Am retrăit clipe din ieri
Unde dansam în bucurii,
Dar la final de azi... poveri
Şi lacrimi calde arămii.

Nu ştiu de pot opri vreodată
Focul din mine şi de-afară...
Am învăţat trăind ca moartă,
Murind trăind a mia oară...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfat

Unii te vor prost şi fără rost
Că poate îi votezi şi nu te prinzi
Că sunt ori loaze, ori bolunzi
Aşa că roagă-te şi ţine post.

Şi-aşa un pic mai luminat
Du-te la şcoală, că ai de învăţat.
E locul întâlnirilor miraculoase,
Alea de ajung până la oase

Şi fac din tine omul vertical.
După un val urmează un alt val,
După o întrebare alta şi mai mare,
Aşa că trebuie să ai răbdare.

Da, vei primi răspunsul meritat.
Du-te la şcoală acum şi neîncetat.

sonet de Radu Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mândria de a fi român

Încă din copilărie
îmi doream, când voi fi mare,
să port şi eu cu mândrie
tricolor la cingătoare.

Să fiu mândru că-s român
în ţara plină de soare.
Aici m-am născut român,
cu Carpaţi, Dunăre, mare.

Pe munţi vreau să fiu stăpân.
Pe câmpie, pe izvoare.
Să unesc tot ce-i român.
Să fac România Mare.

Din bătrâni am învăţat
să-mi iubesc neamul şi glia.
Libertate, ei mi-au dat,
să trăiesc în România.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!