Poezii despre fruct oprit, pagina 26
Viață, dragostea mea
Viață, tu m-ai învățat
să trăiesc inspirând profund duioșia
stelelor din nopțile nebunatice
să m-alint în ocheadele soarelui
din zilele fierbinți
chiar și atunci când
timpul înfometat îmi sfâșia
cu dinții ființa-mi firavă
pe al cărei pisc mai arde neîndoios
dragostea de tine.
Darurile tale
în chip de curăție a pâinii
și nemurire a vinului
fruct sfânt din pomul tău veșnic verde
mi-au răcorit înfierbântările
mi-au adunat sudorile
și mi-au potolit viscolele
din mintea slobodă și
și inima nesimțitoare.
[...] Citește tot
poezie de Vasilica Grigoraș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Târziu în noapte
m-a prins ruperea de nori
păsări nevăzute cu pliscuri ascuțite
ciugulesc în derâdere ritmul inimii
picuri mari și reci rod nisipul din clepsidră
viitura bate în tâmplă ca în malul surpat
torente de gânduri obscure îmi ațin calea
am rătăcit cărarea spre casă
de jur-împrejur văd tristețea
din ochii copilului
rămas fără căluțul de lemn
în genunchi mama înconjoară biserica
și deodată ploaia s-a oprit
poezie de Ion Rășinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Castele de nisip
Soarele șifona valurile mării
Pașii stricau castelele de nisip
Vorbele rupeau impresia
Că ai fi fost în siguranță.
Malurile inundate acopereau
Ce nu mai era.
Aveam nevoie să construim un dig
Pentru oprit timpul.
Stabilopozii susțineau încă
Iluzia prelungirii verii.
Căldura vocii se reflecta
În fiecare privire.
La picioarele trecătorilor
Se afla dantela fin lucrată.
Tremurând în briza ocazională
Umbra copacilor străzii.
poezie de Ana Drobot
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Palmierii sufletului
S-au înălțat palmieri
În sufletul nostru de ciocolată...
Sângele cade-n cascade... Așteaptă!
Pe platoul cerebral al cunoașterii
S-au creat conglomerate de gânduri.
M-am oprit printre rânduri...
Cuvintele sunt la reanimare.
Sună sirenele plângeri carnale.
Le-am croit din lumină, altare.
În jur se simte durere și jale.
Sentimentele veghează starea de fapt...
În tăcere m-am reîncarnat.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fetele
în fața mea două fete
s-au oprit să-și adune gândurile
din cerul înnourat
s-au așezat pe bancă să-și strângă în brațe singurătatea
una dintre ele zâmbind se întoarse către mine
zâmbetul său îngheță inclusiv aerul înghețat
îsi leagă șireturile de la patine
să alunece până în sufletul meu flămând
inima mare le-a înghițit ca pe două mere roșii
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fructe și frunze
Din pomul înfructat al ceasului de seară
Cad pe pământ soldați răniți întâia oară,
Și frunzele-nverzite-a primăvară
Ne dau de știre despre lupte
Cu miros de fructe.
Soldați răniți întâia oară de cartușe
Își iau pistolul fabricat din lemn de ușe,
Și frunze înverzite a păpușe
Ne-anunță despre fructe
Cu miros de lupte.
În patul tău miroase a fruct de somn,
Eu trec prin el tușind un domn,
Și frunze-înverzite-a pom
Se războiesc în fructe
Cu miros de lupte.
Din pomul înfructat al ceasului de seară
Se închină morți iubiți întâia oară,
[...] Citește tot
poezie de Vlad Stângu
Adăugat de Cristina Mocanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vocea ta îmi aduce aminte de râul de la marginea lumii
cu susur domol
tresărind în noapte
ca o dulce întrebare
pe buzele tremurânde
nu uita
dragul meu
ai timpul între degete
prins ca un inel de foc
și pustiul îți este străin
atâta vreme cât degetele mele
se vor plimba în voie
cuvânt după cuvânt
pe trupul tău
vocea ta îmi aduce aminte de mine
când mușcam dintr-un fruct zemos
și inevitabila tuse
mă făcea să zâmbesc
neputinței de a înghiți crudul adevăr
vocea ta nu e nici pe departe
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stropi de târziu
Se scutură lumina din crengi! Cu înc-o toamnă
Sunt mai bătrân! Nimic nu-i cum a fost!
Se lasă-n suflet bruma și timpul mă însamnă,
Să-ncep a înțelege că totu-i fără rost?
Degeaba-i încărcată a inimii livadă,
Că mâna ce-o așteaptă nu vine la cules.
Și fructele, rotunde, pe jos încep să cadă,
Și totu-i fără noimă și fără înțeles.
E toamnă iar. Sunt singur și gândul mi-e la tine!
Și numele-ți fruct dulce pe buze-l simt și-l știu,
Dar ești așa departe și-atât de frig e-n mine,
Că mă-nvelesc pe suflet cu stropii de târziu.
Se-apropie sfârșitul? Să plâng nu are rost,
Nimic în astă viață nu este cum a fost.
sonet de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stau iarăși cu ușile-nchise
Stau iarăși cu ușile-nchise
De milă, de frig, de urât
Și-alături mi te-nchipui încât
Pășesc numai pe cioburi de vise
N-am putut să facem saltul
Nici ne-am străduit întruna
Căci iubirea este una
Iar destinul, mereu altul
Închid ochii și te văd
Fragedă precum un fruct în pârg
Când aș fi dat întregul târg
Pentru tine, oricărui prăpăd!
Aș vrea să plâng dar nu mai pot
Mă simt ca un copac bătrân
În urma căruia rămân
O victimă într-un complot
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cea mai frumoasă zi
Tristă zi,
Chiar de ești înaltă-ntre cei vii
Te-ai grăbit,
Mai bine nu veneai,
Ruptă-n malul Begăi rămâneai.
Ceasurile toate au tăcut
Îmi țineau prin vreme de urât.
S-au oprit în ghintele de cai,
Tristă zi,
Mai bine nu veneai!
Tristă zi, mai bine nu veni,
Ești cea mai frumoasă și vei fi,
Ești cea mai înaltă dintre toate,
Prima zi de sfântă libertate.
poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.