Toate rezultatele despre fruct oprit, pagina 26
Când m-am oprit din băut, a fost doar pentru că am crezut că dacă nu mă opresc, voi muri.
citat din Craig Ferguson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zi de leafă
Astăzi a luat chenzina,
S-a oprit și el, la gară,
Să discute, cu vecina,
Viața extraliterară!
epigramă de Jean Găbudean-Rivalet din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vopsitul ouălor
Am vopsit câteva ouă
Ca în fiecare an;
Mi-am oprit și eu vreo două
Că sunt ouă de țăran.
epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Impresii la o mănăstire de maici
Pot jura că e un trai
Mai plăcut decât în rai.
În grădina de la schit...
Unde nu e pom oprit.
epigramă de Viorel Martin din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciun vis nu este urmărit vreodată singur... Am eșuat uneori, dar nu m-am oprit niciodată din a mai încerca.
citat din Rahul Dravid
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unuia, de 1 Mai
Azi ești oprit de la munci,
Se-mplinește iar sorocul
Ca la Vama să te duci...
Să te-mbeți iarăși ca porcul!
epigramă de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fructul oprit
Atunci, când Eva era-n rai,
Mușcând din măr a strigat, vai...
Adame, mușcă și tu mărul,
Să afli cum e adevărul!
epigramă de Constantin Păun din AsteRISCuri (1997)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineața de Paște
Trăiesc o viață care n-a devenit,
care s-a dat deoparte și s-a oprit,
mirându-se.
poezie de A.R. Ammons, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce multe femei își iau amanți care nu valorează cât soții lor? Fiindcă cel mai mare farmec al amorului e atracția ademenitoare a fructului oprit.
Eugene Sue în Misterele Parisului
Adăugat de Carmen Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Porumbei din depărtare
Un înger mi-a proptit de cer o scară,
vârful ei se odihnea pe-un nor,
pe trepte, porumbei din departare,
osteniți de moarte, se opreau din zbor.
Am inceput să urc și să-i dau deoparte,
cu fiecare treaptă ceru-i mai frumos,
vedeam o veșnicie și cerești palate
și picau din zare porumbeii jos.
N-am mai răbdat țipătul de moarte
și m-am oprit la zidul dintre nori:
"Te cheamă veșnicia, urcă mai departe,
ți-e milă acum de porumbeii călători?"
M-am oprit și m-am prăbușit în iad,
simțeam pământul alergand spre mine,
apoi un foc și-am început să ard
și n-am mai știut de e rău sau bine.
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!