fiul risipitor

Într-o carte a lui Alphonse Karr, intitulată Am Rauchen, un personaj urmăreşte într-o seară, o femeie foarte elegantă de a cărei frumuseţe se înamorase la prima vedere. Se simte în stare de a face orice, de a cuceri orice, de a se lansa în orice, numai pentru a săruta mâna acelei fete. Abia de îndrăzneşte să privească glezna cochetă care se ivea de sub rochia uşor ridicată în mână, pentru a nu se murdări la atingerea cu trotuarul. În timp ce el visa la tot ce ar fi în stare să facă pentru a poseda această femeie, ea se opreşte la colţul unei străzi şi-l întreabă dacă nu vrea să urce în apartamentul ei. Bărbatul întoarce capul, traversează pe celălalt trotuar şi se duce acasă copleşit de mâhnire.

Alexandre Dumas fiul în Dama cu camelii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împăratul nu mai putu de bucurie, când văzu că fiul său cel mai mic îi aduce în casă minunea minunilor. Zâna se purtă cu mare bunăcuviinţă, şi vorbi astfel încât robi toate inimile. Oaspeţii nu-şi mai luau ochii de la dânsa şi urechile lor nu mai ascultau alte vorbe, decât vorbele ei, că mult erau cu lipici. Fiii cei mari ai împăratului povăţuiră pe logodnicele lor ca să facă şi ele tot ce va vedea pe zâna că face, şi la cununie şi la masă. Împăratul îşi împlini pofta inimei lui. El dorise, vezi, să-şi cunune toţi copiii într-o zi, şi aşa şi făcu. Era vesel împăratul pentru aceasta, cât un lucru mare.

Petre Ispirescu în Broasca ţestoasă cea fermecată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe când vorbea feciorul împăratului, pernele sărea una câte una de sub ţigan. Pesemne că se tot sâcâia pe scaun de neastâmpăr şi de frică pentru mişelia ce făcu. Iară fiul de împărat, încă vorbind, scoase mărama şi inelul ce luase fetei din deget. Atunci împăratul răsuflă de bucurie că a scăpat cu faţă curată pe fie-sa de o însoţire ce nu-i venea la socoteală de loc, de loc. Şi înfruntând pe ţigan, după cum i se şi cădea, porunci de aduse doi armăsari neînvăţaţi. Legă pe ţigan de coadele cailor şi împreună cu dânsul şi un sac de nuci. Apoi dete drumul armăsarilor de se duseră în lume şi unde cădea nuca, cădea şi bucăţica din ţigan, până ce nu se alese nici praful de el.

Petre Ispirescu în Poveste ţărănească
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 13

O! Dac-ai fi doar suflet, dar nu eşti, dragul meu
Tu nu îţi aparţii aici când vieţuieşti;
De-acel funest sfârşit să te găteşti mereu
Şi chipul tău plăcut cuiva să-l dăruieşti,
Căci dacă frumuseţea ce ţi s-a împrumutat
N-o vei fructifica, din nou o să devii
Un sine, un biet suflet, de cum ai decedat
În loc cu chipul tău într-un urmaş să fii.
Şi cine s-ar uita cum casa se răstoarnă,
Când bunul gospodar cu grijă o păzeşte
Şi de furtuna aspră a zilelor de iarnă
Şi de mânia morţii ce totul pustieşte?

O! Doar risipitorii, dar dragul meu, cum ştii
Că ai avut un tată, şi fiul tău va şti.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeii mele

Când te-am privit întâia oară, ştiu
Că încetasem singur să mai fiu.
Fântână-n zori cu apa neatinsă,
Foşnea ca marea, dimineaţa, încă
Zăloaga nopţii cât statuia-n stâncă.
Nu m-ai respins, nu te-ai predat învinsă,
Ci ai avut în ochii râzători
Atât de mulţi, ca firmamentul, sori
Ce ne-au resfrânt prin trâmbiţe de raze
Privirile în ochi şi în obraze.
Acea lumină limpede a fost
La început, şi ea a dat un rost
Tăcerii surde ce-aştepta în mine.
Ai fost, deci, bună-vestea de lumine
Şi ai rămas, cu gestul, carnea, vocea
Din ţara grea de vis şi zări, Dobrogea,
Şi văd în fiul care mi l-ai dat:
Amprente de lumini s-au mai păstrat.

poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Laude şi alte poeme (1967)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalmul Apokastazei

Vrei tu anatomia cuvintelor şi florii,
Să vezi pe unde-i drumul ducând în cârcă greşul,
Meridianul căror tristeţi mi-au scris cocorii
Şi să-ţi explic cui oare mi-a înflorit cireşul?

Oricâte paradisuri în ochii lui se-oglindă,
Nu te-aş schimba pe-un înger cu crini pe sub cămaşă,
Cu patima luminii vrea braţ să te cuprindă,
Flămând, cântec din cântec, de trupul de cireaşă.

Când Lucifer, prostuţul, s-a-ndrăgostit de sine,
De-ar fi văzut femeia, rob Ţi-ar fi fost, grădina!
Închisă-i paranteza la tainele-Ţi divine,
Că lutu-n ziua-a şasea făcuşi, umbrind lumina,

Iar Fiul Tău, Olarul, l-a fost luat ca fire,
Cu os de axiomă - că totul e Iubire!

sonet de Dumitru Ichim (29 decembrie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întinde mâinile, copile

Întinde mâinile, copile si spune-i mamei: te iubesc
Atâtea nopţi a stat cu tine, atâtea griji o copleşesc...

Si poate nu mai are timp, si poate nici putere n-are
Dar te veghează si-şi doreşte ca fiul ei să crească mare!

Să fie bun si iertător, să aibă-n inimă credinţă
Să fie demn si să ajute pe cei ce sunt in suferinţă.

Să fie sănătos, cinstit si omenos cu cei din jur
Să-mpartă raza de lumină de sub cerescul abajur.

Să-mpartă florile iubirii curgând in vorbe cu blândeţe
Si să-nţeleagă si părinţii care ajung la bătrâneţe...

Intinde mâinile copile si spunei mamei: te iubesc
Ti-a dat viaţă, si in braţe eşti darul ei dumnezeiesc!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Samuel

Un copil dormea odată
lângă chivot, ca un miel,
când în noaptea înstelată
se-auzi un glas deodată...
"Samuel! Samuel!"
Nu-l chema Eli bătrânul
nici vreun înger plin de zel.
Ci, cu foc umplându-i sânul,
îl striga Atotstăpânul...
"Samuel! Samuel!"

"Fiul Meu, cum tună norii
voi lovi în Israel!
Voi zdrobi toţi slujitorii
ce-mi înşeală-nchinătorii.
Samuel! Samuel!"

Şi când sabia ne-nfrântă
sângeră în larg măcel,
slujba-naltă a fost frântă

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultă, fiul meu şi primeşte cuvintele mele şi anii vieţii tale se vor înmulţi. Eu te voi învăţa calea înţelepciunii şi te voi purta pe căile dreptăţii. Când vei merge, paşii tăi nu vor şovăi şi, chiar de vei alerga, nu te vei poticni. Ţine cu tărie învăţătura şi nu o părăsi, păzeşte-o căci ea este viaţa ta. Nu apuca pe calea celor fără de lege şi nu păşi pe drumul celor răi. Ocoleşte-o şi nu merge pe ea, treci pe alăturea şi du-te mai departe; căci ei nu dorm până nu făptuiesc rău şi nu-i mai prinde somnul până nu fac pe cineva să cadă. Căci ei se hrănesc din pâine agonisită prin fărădelege şi beau vin dobândit prin asuprire.

Solomon în Pildele lui Solomon, Înlăturarea prilejului spre păcat - 4:10-17
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să scape de câra ei, fiul de boier puse de tăie scândurile, făcându-le ţăndări mărunte. Iară spurcata astupă toate găurelele casei şi puse scândurile pe foc de arseră. Totuşi două scânteioare se strecură pe coş şi picară în grădină. În locul unde căzură acele scântei, răsări îndată două steble de busuioc. Boierul avea un mieluşel ce creştea şi el prin curtea lui; acesta scăpând în grădină, mâncă busuiocul, şi îndată i se auri lâna. Şi aşa de frumos se făcu mielul, încât nu se mai găsea pe lume un altul aşa de frumos ca acesta. Crăpa fierea într-însa de necaz când văzu mielul; căci ţiganca pricepu că acesta nu era lucru curat pentru dânsa.

citat celebru din povestea Înşir-te mărgăritari de Petre Ispirescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!