fata cu ie

Închipuirea arderii

în îngustimea drumului ales curge noaptea între parapeţi
de sunt albastre sau galbene stelele
nu vor să se cunoască
poeţii le inventează culoarea şi forma
altceva să se vadă sau mai mult

în faţă străluceşte luna
în spate se întinde umbra cruce imensă cărată până în zori
rămâne nostalgia astrelor
în închipuirea arderii veşnice în ceruri
lumea fără riduri pe faţă
mereu tânără râzătoare îmbrăcată în catifea şi mătase
pentru ardere totală de la naştere
visători au fost lăsaţi prea puţini

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A iubi, a dărui

A fost odată o poveste
Între o fată şi-un băiat,
El se îndrăgosti fireşte
De-o fată oarbă de la sat.

Vedea în ea o zână bună
Şi o iubea ca un nebun,
Venea la ea pe soare, lună,
Ştiau vecinii din cătun.

Fata mieroasă în cuvinte,
El veşnicul îndrăgostit,
Cu sufletul deschis, cuminte,
Veni la fată în peţit.

Ea îi răspunse cu durere,
Cu drag, cu tine aş pleca,
Nu pot, sufletul îmi cere,
Să mă mărit când oi vedea.

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rime meditative I

La Metrou împinsă pe linii o fată cădea,
Un vagon a ucis-o trecînd peste ea;
Părăsind locul crimei ascunsă-ntre lume,
S-a consumat o victorie a unei femei asasine.
Ieşind din spital vre-un nebun cu mintea tulburată,
Se plinbă pe peron liniştit cîteodată;
Golanii, boschetarii, beţivii, nebunii şi hoţii,
În public ieşind dau fiori şi emoţii.
Ieşind la produs o fată-boschetară,
Bolnavă de sifilis îşi caută un client-victimă iară'.
Lacom mă gîndesc ca un vis acuma şi eu,
C-o fată nebună noaptea un amor în tunel la metrou!

poezie de Mihai Ivănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi şi toate

Toţi îşi dau părerea despre toate, dar
Niciunul nu te întreabă ce mai faci,
Toţi îţi sunt prieteni pe faţă,
Iar când nu eşti de faţă, duşmani.
Toată lumea îşi dă cu presupusul,
În loc să afle de la tine răspunsul.
Toţi sau toate găsesc motiv de bârfă,
Îi răsfoiesc pe unii şi pe alţii,
Mai ceva, ca pe o revistă.
Toţi şi toate au etichetă pentru fiecare,
Dar ei gândesc ca un oarecare.
Toţi se alătură mulţimii toate,
Toate răstălmăcesc vorbe aruncate.
Dacă toţi ar face reuniune cu toate,
Ar echivala cu totalitate,
Drepturi în egalitate,
Frăţie şi unitate.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire târzie

E prea târziu să recunosc,
Că te iubesc ca prima dată
Şi mai ales mi-e greu să-ţi spun:
Eşti cea mai minunată fată!

,, E prea târziu'' e-un fel de-a spune!
Un suflet tânăr am în piept
Şi chiar de nu mai sunt un june,
Tot te iubesc şi te aştept!

Desigur, merg cu greutate,
Nu mai alerg ca altădată,
Le fac mai pe-ndelete toate,
Dar cred în tine, dragă fată!

Şi duc în spate nişte ani
Frumoşi, buni şi dumnezeieşti...
Deşi sărac şi fără bani,
Sunt sigur că tu mă iubeşti!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

România

Am cunoscut o fată
Cu-aliura de fecioară,
În par îşi prinde spice
Cântă la vioara,
De dor cântă la nai
Se scaldă în lumina
Verdelui ei plai,
La mijlocu-i subţire
Brâu împletit din fire,
Cu nume de Carpaţi,
Toţi trei ca nişte fraţi,
În lume-i numai una
Nu are asemănare,
În vânturi nu se frânge,
De viscole nu plânge,
Pe umeri poartă aştri,
Calcă poteci de-argint
Se făleşte-n lume
Cu munţii de granit,
Dacă i-a fost dat

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Călinescu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mariaj (gazel)

Te-am văzut întâia dată,
Erai doar o timidă fată.

De atunci anii au trecut
Şi iată, te văd măritată!

A doua oară te-am văzut,
Erai un pic cam supărată,

Îţi şiroiau lacrimi discret
Pe faţa ta îmbujortată.

M-am întrebat şi eu atunci,
Oare de soţ eşti înşelată?

Tu răspunsul mi-lai dat:
Are obiceiul să mă bată...

Eu ţi-am mângâiat uşor
Faţa-ţi tristă şi ridată,

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata cu gâşte

Primăvara nu coboară călare pe nişte
Cai, ci vine pe jos, ca fata care paşte gâşte.
Şi toate lucrurile frumoase din viaţă sosesc
Într-un mod simplu şi cât se poate de firesc.
Dacă vreodată, din necaz sau teribilism smintit
Am spus că-s sătulă de lucruri oneste, am minţit:
Pentru asta ar trebui să fiu blestemată pururi
Cu iubiri gătite-n mătăsuri, c-ale curvelor cururi,
Cu vecini acri şi prieteni capricioşi ca vremea-n toamnă –
Şi cu primăvara sosind în oraş călare, ca o doamnă!

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu prea am avut timp

Timp ca să rămân în viaţă
nu prea am avut.
Lovituri primite-n faţă
mult timp m-au durut.
Am făcut doar fapte bune
dăruite tuturor
şi-am rămas singur pe lume
fără pic de ajutor.
Pentru mine viaţa,
o noapte lungă a fost.
Rău mi-a brăzdat faţa.
Să mai trăiesc, nu are rost.
Pentru mine viaţa
a fost chin, a fost blestem.
Moartea vine dimineaţa,
vine fără să o chemi.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elogiu pământului

Mă-nclin în faţa ta, pământ,
Căci tu eşti bun, că tu eşti sfânt!
Atât de mult tu eşti de bun,
Că nu-l hrăneşti doar pe cel bun;

Pământ creat de Dumnezău,
Tu îl hrăneşti şi pe cel rău;
Nu doar pe cel ce-i rău cu mine,
Ci şi pe cel ce-i rău cu tine.

Din toate cele ce-s create,
Tu eşti model de bunătate.
Ne dai şi hrană şi mormânt,
Mă-nclin în faţa ta, pământ!

poezie de George Budoi din Elogii (5 octombrie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!