dragoste

Există mai multe feluri de dragoste. Una este egoistă, rea, acaparatoare, care foloseşte iubirea pentru a da importanţă sinelui. Aceasta este cea mai urâtă şi mai schiloadă. Cealaltă este o revărsare a tot ce este mai bun în tine - bunătate, apreciere şi respect - nu numai respectul manierelor sociale, ci respectul mai mare care este recunoaşterea unei persoane ca unică şi valoroasă. Primul tip de dragoste poate îmbolnăvi, micşora şi slăbi, pe când cel de-al doilea îţi poate elibera puterea, curajul şi bunătatea, ba chiar şi înţelepciunea pe care nu ştiai că o posezi.

citat clasic din John Steinbeck
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă iubirii

Hei, cum nu înţelegi tu vântul dimineţii mele
El e povestea, tu iubirea...
A fost sau nu a fost...
Nu ştim şi gata.
S-au împărţit trandafirii şi nopţile
Şi poarta a devenit tot mai închisă
Cum? Tu nu ştii?
Ca dimineaţa asta e numai a ta
O cruce şi un dans ce ne desparte
Nu este moarte, nici iubire.
Fără dragoste şi fără închinări deşarte.
Orice poet ti-ar spune: -"Bate vantul!
Odă inimii mele eşti tu! "
Plecăm, zburăm.
Doar cuvântul undeva în inimi
Pentru dragoste rămâne!

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este un flux permanent; totul se schimbă, se află în mişcare. Nimic nu este static, nimic nu este permanent. Ţi-a fost inoculată ideea unei iubiri eterne, idee care îţi va distruge viaţa. Te vei aştepta la o dragoste eternă din partea bietei femei, iar femeia se va aştepta la o dragoste eternă din partea ta. Dragostea devine secundară, durata devine principală. Iar dragostea este o floare atât de delicată, încât nu o poţi obliga să fie nemuritoare.

Osho în Când iubeşti
Adăugat de Loredana Dumitrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muri sărmana fată...

Muri sărmana fată, din dragoste muri.
La groapă ei au dus-o, la groapă-n zori de zi.
Şi singură-au lăsat-o, o, singură-n sicriu,
Şi singură-au lăsat-o, plecând într-un târziu.
Ei s-au întors toţi veseli, toţi veseli şi cântând
Cântând cu nepăsare: "Aşa pier toţi pe rând".
Muri sărmana fată, din dragoste muri
Şi ei la câmp plecară ca-n orice altă zi.

poezie clasică de Paul Fort din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ioan I. Ciorănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opusul tandreţii

când faci poezie
nu ştii dacă o să îţi iasă bine sau nu
dar cu siguranţă ai să o încerci şi pe următoarea
bună rea nici nu mai contează
o încerci
şi oricum
dincolo e toată dragostea lumii
nu unde zaci tu
crezând că o ştii şi p-asta când îţi bagi ţeava în gură şi tragi
până la urmă tot o dragoste e
o dragoste pe care ai dezvoltat-o singur
şi iată
cum devine ce mai bună poezie a ta
tu şi creierii tăi împrăştiaţi pe un perete
despre viaţă
despre moarte
trecând.

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintr-o dragoste uitată

Dintr-o dragoste uitată
Lâng-o margine de drum,
A rămas... ştii bine cum
Doar minciuna... ca o pată.

Dintre visele nebune,
Printre sărutări şi şoapte
A rămas... atât... o noapte
Care nu se poate spune

Încă mai aleargă vântul
Spre pustiu... o amăgire,
Tot vorbind despre iubire,
Dar nesocotind... cuvântul

Din chemarile de ieri,
Plânse şi însângerate
De reflexe... amânate,
Au rămas... triste... păreri

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu se putu abţine să nu privească spre ea; iată câte îndura doar din cauza ei... Ea repetă discret gestul, indicându-i insistent obrazul. "Iarăşi sunt neobrăzat?! Acum de ce-aş mai fi oare? Ce-am mai făcut?" se întrebă el în gând, nedumerit, încruntându-se; nu înţelegea deloc. Merse după Horaţiu. Acesta îl conduse până în dreptul unei uşi pe care i-o deschise doar; dincolo de ea se afla domnul Doru Dragoste, profesorul de istorie, actualmente preşedintele Comisiei de Disciplină a Institutului Astronomic... Uşa se închise însă în urma lui; nu prea zgomotos, dar se închise. Încăperea nu era foarte spaţioasă, iar domnul Dragoste se afla la un birou. Pe birou – o mulţime de dosare, iar mai în spate, pe câteva rafturi etajate, altele. Doru Dragoste îşi ridică ochii asupra lui Lucian; avea dom' profesor o privire tocmai potrivită numelui său; blândă, călduroasă... Iar vocea era şi ea tot pe măsură...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii poate ar spune că acesta (antidotul suferinţei în dragoste) constă în a te arunca în braţele primei venite, dar te minţi singur, este o alegere superficială. Atunci când suferi din dragoste, nu trebuie să faci asta. Aşa dai dovadă de laşitate, de slăbiciune. Antitodul este legat de faptul că trebuie să te gândeşti unde s-a greşit, cine a greşit şi dacă se mai poate face ceva să repari ce nu a mers. Antidotul poate fi şi o perioadă de relaxare în care să încerci să nu mai repeţi greşelile trecutului.

citat din Cătălin Botezatu (ianuarie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste însingurată

Iepure, de frica celor o mie de ogari,
care în sine însuşi se ascunde.
O, tu, Mare Roşie cu gheţari.
Minut cu şaizeci şi una de secunde.

Muzică tăcută. Tăcere sonoră.
Zeu ce nu crede nici dânsul in sine,
Viaţă care încape-ntr-o oră
Umbră din alte grădine.

Amintire dintr-o viaţă anterioară.
Sau - din una ce se amână.
Două ruguri cu-o singură para.
Două duminici într-o săptămână.

Ce dragoste stranie! Şi ce dor enorm!
Numai cel singur le va cunoaşte,
Parcă ea urmează acum a se naşte,
când mie moartea-mi aşterne să dorm.

poezie celebră de Nicolae Dabija
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian o privi şi el revenind în sală; era tare mândră! Desigur, doar reuşise să-l aducă în faţa Comisiei Disciplinare... Iar el, el ce era oare?! Era doar neobrăzatul, indisciplinatul, din punctul ei de vedere?! În plus, negreşit, un mare Don Juan... Ea trecu la locul ei, în primul rând, unde se aşeză tăcută. "Oare ce i-a spus despre mine domnului profesor Dragoste?" se întrebă Lucian, dar nu încercă să-şi răspundă. În curând, în sală, lângă domnul Sever Forţan – vicepreşedintele, apăru şi domnul Doru Dragoste – preşedintele acestei Comisii. Lucian simţi cum cădea, involuntar, pradă încordării: urma, foarte probabil, decizia Comisiei Disciplinare în cazul lui. Fostul său profesor de istorie îl asigurase că nu se vor lua măsuri foarte aspre împotriva lui; asta însemna că totuşi, se vor lua unele... Care? Care vor fi acelea?! Domnul Dragoste urma să ia cuvântul...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!