de-a lungul timpului

Lumea, un spectacol nesfârşit al marionetelor timpului pe scena vieţii..

aforism de Ştefan Radu Muşat (septembrie 2014)
Adăugat de Ana Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prizonieratul necunoscutului

Am parcurs o veşnicie
printre camere bântuite de gânduri
şi-am ales doar o pereche de cuvinte
cu care mi-am iscălit inima,
am ştampilat-o cu cerneală amară
lipindu-mi uşor numele pe ea
alături de numele ei,
pentru a mi-o separa
de blestemul incertitudinii.

Timpul nesortat din coşul cu suflete
ce azi planează în jurul nostru
este înghiţit de gaura neagră a minţilor
aruncându-se prin colţuri paralele...
Şi pământului i s-a făcut silă
de câte suflete a cuprins
de-a lungul miilor de ani
cu sarea, cu piperul
şi cu fierea ce zac în ele
chiar dincolo de viaţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Popa din Valuri (14 noiembrie 2007)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reducerea timpului de somn nu te va ajuta să fii mai productiv.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărata prietenie rezistă timpului, distanţei şi tăcerii.

citat din Isabel Allende
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

fidelitate

Fidelitatea este victoria asupra timpului.

definiţie de Gabriel Marcel
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să fi trăit neliniştea aşteptării ca să cunoaştem preţul timpului.

Edouard Estaunie în Ascensiunea domnului Baslèvre (1920)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lungul periplu ce te-aşteaptă, să nu-ţi pierzi niciodată sufletul de copil, să nu-ţi uiţi niciodată visele, ele îţi vor fi motorul existenţei, vor alcătui gustul şi mirosul dimineţilor tale.

Marc Levy în Şi dacă e adevărat...
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Irelevanta iminenta

cand intunericul se dezvaluie
suspinul se strecoara de-a lungul coridorului, plin de dorinte,
si toate melancoliile verticale, tremura apatic, stralucitor si perseverent
peste roua abundenta, invaluita de tacerea sunetelor inabusite
care da bis melodiei, compusa parca pentru a fi dedicata unei iubiri infailibile
ca lacrimile sticloase si orbitoare, cazute peste buzele amurgului.

care iti ranesc fata atunci cand le indepartezi cu nervozitate,
care iti transforma gandurile, dandu-le inteligenta necesara, ca in luptele fara scapare din mitologie
si care se prabusesc peste dorintele mistificate.
Toate intrebarile filozofale eclectice, cercetand sufletul in profunzime & infinit.
Sunt depozitate, intr-un mod lamentabil, peste suspiciunile dureroase, in scadere.

Si cand vom cauta iubirea in parfumul malitios al respiratiei,
s-ar putea sa descoperim ca, in mod iminent, ea este pe cale sa dispara din noi
refuzandu toate gesturile, care se imbarca in categoria celor demodate

poezie de Subhendu Kar, traducere de Marieta Măglaş
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Irelevanta iminenta

cand intunericul se dezvaluie
suspinul se strecoara de-a lungul coridorului, plin de dorinte,
si toate melancoliile verticale, tremura apatic, stralucitor si perseverent
peste roua abundenta, invaluita de tacerea sunetelor inabusite
care da bis melodiei, compusa parca pentru a fi dedicata unei iubiri infailibile
ca lacrimile sticloase si orbitoare, cazute peste buzele amurgului.

care iti ranesc fata atunci cand le indepartezi cu nervozitate,
care iti transforma gandurile, dandu-le inteligenta necesara, ca in luptele fara scapare din mitologie
si care se prabusesc peste dorintele mistificate.
Toate intrebarile filozofale eclectice, cercetand sufletul in profunzime & infinit.
Sunt depozitate, intr-un mod lamentabil, peste suspiciunile dureroase, in scadere.

Si cand vom cauta iubirea in parfumul malitios al respiratiei,
s-ar putea sa descoperim ca, in mod iminent, ea este pe cale sa dispara din noi
refuzand toate gesturile, care se imbarca in categoria celor demodate.

poezie de Subhendu Kar, traducere de Marieta Măglaş
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu arunca...

Nu arunca cu liniştea mea de pământ!
Nuuu!
E mănuşa de catifea diafană
cu care mângâi uşor faţa
încreţită a timpului.
Mă înduioşează resemnarea lui.
Mi se pare uneori
că a intrat în depresie
şi stă amorţit,
inabordabil,
în timp ce secundele
îi scapă printre degete,
joacă şotron în părul lui încâlcit,
apoi o ia fiecare
încotro apucă,
ţipând isteric
de-atâta nesperată libertate.
Uite cum
unele, inconştiente,
alunecă de zor

[...] Citeşte tot

poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!