cand te afli cu capul in nori

Gânduri într-o noapte calmă

Culcat pe pat de-a latul,
Urmăresc razele lunii lăsând în grădină
O urmă-atât de luminoasă, atât de rece, atât de fragilă;
Un spaţiu aproape muzical se insinuează dincolo de perdele,
Ca zăpada sclipind la marginea viselor mele.
Îmi ridic capul şi pe cer, înaltul,
Văd o lună plină şi frumoasă.
Apoi, îmi cobor capul, pe pat culcat de-a latul,
Şi încep să mă gândesc la tine, să mă visez acasă - - -
O, Pământ natal! – şi dorul meu de casă!

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina sau Intuneric?

'Când omul crede că urmează lumina, se trezeşte alergând spre întuneric.'

În râuri de lumină
Prelinse dintre nori
Citesc slovă dinină
Când simt păcatu-n pori,

În lumea citadină
Cuvintele-s comori
Ce taie şi dezbină
Neghina dintre flori

Şi caut o pricină
Minciunilor din zori
Dezamăgiri şi vină
Când noi ne credem sori

De ură lumea-i plină
Noi desenăm culori
Ispita să ne ţină

[...] Citeşte tot

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul Aurorii Boreale

Rostogoleşte-ţi gândul peste mine,
Cu forţa pasiunii mă-nfierbântă
Şi caută fiorul a-mi menţine,
Să afli cum lumina-n raze cântă!

Azi spectrul ei spre tine se lărgeşte.
O vezi în preafrumoasa-i despletire?
Când Aurora Boreală creşte,
Văzduhul nu-ndrăzneşte să respire,

Iar glasul ei se-aude-n depărtare!
Tot cerul e vrăjit de-a sa prezenţă,
Dar privilegiul doar un ochi îl are
De-a fi cu ochiul ei în convergenţă.

Priveşte-o! Pentru tine se arată
Cât timp pupila mea e dilatată.

sonet de Mihaela Dindelegan
Adăugat de Mihaela Dindelegan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căpitanului de pe Meteor*

Singur în singurătatea singurătăţii din această lume –
Navigator! Un om de veghe în viforniţa talazurilor în spume
Lângă Capul Furtunilor**, meditând, urmând vechi cutume,
Înfruntând marea sălbatică, atât de rar prietenoasă.

Aici, noi ne gândim la tine suflând din pahare, lângă foc,
Spuma miedului efervescent – fulgi de ninsoare luminoasă.
Ne gândim la tine şi strânşi în jurul mesei dăm noroc;
Bem pentru cel care tunde lâna oceanului lovit de-amoc***
Şi pentru revenirea velierului Meteor acasă.

*Această poezioară-toast a fost scrisă de Melville pentru fratele său, Thomas, căpitan pe velierul american Meteor
** Capul Furtunilor sau Capul Bunei Speranţe (Cape of Good Hope), dar, în extenso, poate semnifica şi orice alt loc de trecere periculos de pe oceane.
***În cazul de faţă, o izbucnire violentă, furie inexplicabilă.

poezie celebră de Herman Melville, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capul bunei speranţe

Din cutii învechite în amintirile lor
s-a ridicat aburul mirării
uneori
şi întrebările îşi făceau loc prin datul din coate
pe la colţurile pietrei
a cărei traiectorie viza capul unei bune speranţe
înotau în amonte fără să înghită marele val
le înghiţea el
apoi avalanşe de cuvinte se rostogoleau nemilos
tăiau
adânceau răni vechi
sângerânde şi neînchise în carapace
pe ecran
litere fumegânde unduiau gânduri
se pierdeau în partea de sus
la mijloc a rămas
pironit
sfidător un singur cuvânt ligibil
speranţa

poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu vii când sunt mort

Să nu vii când sunt mort
Lacrimi prosteşti să-ţi curgă pe mormânt
Şi să te-nvârţi la capul meu, că nu suport
Lasă-mi ţărâna liniştită în pământ.
Să-mi cânte fluierarul, să bată vântul iute
Dar tu, tu du-te.

Copilă, nu ai vină c-am plecat
Oricum nu-mi pasă, n-am fost norocos;
Să te măriţi, căci eu de Timp m-am săturat
Şi de odihnă-acum sunt bucuros.
Lasă-mă aici şi fă lucruri plăcute
Hai, du-te, du-te.

poezie clasică de Alfred Tennyson, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arbaleta

Platoul munţilor, cerurilor
pâlcuri de zăpadă, nori
este pătruns de-o şoaptă
trasă cu arbaleta
arătând traseele montane
printre nori, printre zăpezi,
ce poartă forme diferite
arătând începutul şi sfârşitul
săgeata indicând drumurile
aruncate în paradisul zăpezii
pline de indicatoare
cu trimiteri exacte
pentru a începe şi a sfârşi
ce-ai început şi nu ai sfârşit
sau ai sfârşit fără să începi.
platoul munţilor alb-albaştri
desene, imagini, delir,
sunt doar început şi sfârşit,
sfârşit şi început.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exil

locul spre care se duc elefanţii
când vor să adoarmă
cu fruntea rezemată de nori
pare a fi un nonsens în cursul
firesc al luminii de la capăt
înspre acum
exil în azil sau moarte în exil
mă întreb
de ce atâta risipă de viaţă
pe drumuri ce converg totdeauna
la fel?

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clarviziune

Memorie cu suflet de Cassandră
are îngerul meu păzitor,
aură şuie, aripă tandră,
morb întâmplător.

Ce spui, fluture, de toate acestea?
ielele-dragele ce-or să priceapă
noaptea, când e gata povestea
şi-i ceaţă pe apă?!

Doar eu aş putea să pretind că invoc
spirite blânde, nori de duminică…
spune-mi cu cine mă joc,
râdere cinică.

poezie de Mariana Ene
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când viaţa este aproape trăită

când viaţa este aproape trăită
şi frunzele presimt că se-apropie-un dezastru,
rândunica are multe de făcut, ea care tocmai închide
un zbor în albastru;

până când iubirea îşi va fi şters toate lacrimile
vor trece poate
milioane de ani, milioane cheltuite şi duse
(în vreme ce albinele moţăie pe florile de mac
de-un roşu întunecat, amurg alunecând în noapte;

toate s-au făcut şi s-au spus, şi
sub iarbă
se-odihneşte capul ei,
lângă stejari seculari şi trandafiri –
împăcat în sineşi).

poezie de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!