a �ti pe de rost

Voi...

Cine sunteţi voi pentru mine?
Crezut-am că sunteţi copiii mei,
Aşteptam Lumina, să o aşez pe fruntea voastră!
Dar timpul v-a schimbat,
Aţi devenit hiene
Şi pe fruntea voastră smoala s-a aşezat!
Păcat, copii, că aţi fost şantajaţi
De o persoană crudă, ce tot va regreta,
Târziu şi fărʼ de rost, ruşii vor pierde tot!
Cu voi odată, copii ai nimănui ce sunteţi!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimă

Ferestre deschise
spre trist viitor
cu visuri ucise
în liniştea lor.

Şi uşi date-n lături
prin care se cern
imense omături
din frigul etern.

În noaptea tăcerii
strigăm în zadar.
Din bezna durerii
doar neguri apar.

Ne mint vânzătorii
de ţară şi neam
hilare victorii
servind ca balsam.

[...] Citeşte tot

poezie de Anatol Covali
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu timpul...

Cand iti voi afla secretul!
Numai Osiris cunoaste
Nime-n lume, gand nu are,
Ce enigma, ascunzi tu moarte.

Cate lacrimi?-nu au rost!
Dar durere?-nu cunosc!
Oare cate vor mai fi,
Pana te vom desluji.

Am aflat!-nu esti o taina,
Tu esti doar sfarsitul ei.
Stiind ca am sa trec abisul-
NU sunt pregatit,-ce vrei?

Am sa imi platesc tributul,
Datorat destinului,
Tu esti o eternitate,
Noi suntem ai timpului.

poezie de Cosmin Vasile Uglean
Adăugat de Cosmin Vasile Uglean
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-aş vrea lacrima să-mi plâng ...

Mi-a-ntunecat suavul chip
Şi colţul ochiului meu stâng,
O lacrimă, ce-ascunde-n tâng,
Dureri şi cazne de Oedip.

Căderea mi-aş dori să-i frâng.
Tânjind spre firul de nisip,
O scoică o va-nchide-n şip...
Oh, n-aş vrea lacrima să-mi plâng!

De-i prea devreme, prea târziu,
Ori de dorinţa-mi n-are rost,
Va fi o perlă în pustiu.

Nebănuind al perlei cost,
Va vinde-o la giuvaergiu,
Cel pentru care plânsă-a fost...

sonet de Mihaela Banu (10 aprilie 2019)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipă în zori

E clipa-n zori, lumina ne începe
Iar Dumnezeu seninul plouă-n slavă
Un zâmbet porţi în trist de stea suavă
Femeie-aceeaşi ce-mi eşti munte-n stepe.

La gând de rost am ţintuit potcoavă,
Sub pas de cuget chinul se concepe...
Ascult la muzica visării de pe
Ecoul de eternitate, Avă...

Părinte, Coasta-n năluciri mă-neacă,
Feroce e mirării rezumat,
Puţin de întrebare-nfiptă-n teacă.

Dimensiuni eresuri la pătrat
Trandafiriu înţeapă, vremea treacă
Un duh din sânge leneş deshumat.

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar poetul

Gestionar de vise, rebel al condiţiei umane,
Peregrin solitar pe-orbite necolindate încă,
Are cel mai frumos rost ce poate să emane
Din doru-i nemărginit şi-o ispită adâncă.

Cu-aripi de cuvinte spre crugul sideral,
Înalţă perle de gând în zboruri asumate,
Le transcende-n sacrificiul atemporal,
După o existenţă de tăceri nestemate.

Învinovăţit de iubiri perpetuum mobile,
Numai poetul scrie cu raze de lună
Prefirate-n clepsidra cu metafore nobile
Pe care le nemureşte-nainte s-apună.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţătura unui părinte

Fiule,
Alege bine cuvintele
Înainte de rostire!
Ascultă învăţămintele
De la oameni cu cinstire.

Înainte să vorbeşti,
O clipă, să reflectezi.
Nu cumva prin ce grăieşti,
Oameni să subestimezi.

De vrei să fii respsctat
Poartă-te cu lumea bine!
Vei fi om cu rost în sat.
Nu-mi vei aduce ruşine.

Dacă nu faci precum spun
Praful se-alege de tine.
De nimic nu vei fi bun,
Nici viaţa nu te va ţine.

poezie de Dumitru Delcă (august 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul XXVIII

O, vin – în urmă pleci! Îndeplineşte
– copil eşti încă – dansul feciorelnic
în pura constelaţie ce dănţuieşte!
Am izbutit să depăşim vremelnic

nedesluşitul rost al Firii. S-a urnit
vibrând, când asculta cântând pe zeu.
Ai fost mişcată-atunci, dar ai simţit
înstrăinarea când la glasul lui Orfeu

un arbore-ncerca un pas cu tine.
Ştiai doar locul unde lira cântă
şi-n cumpăt nemaiauzit răsfaţă.

Atunci cercat-ai gingăşii depline
nădăjduind la sărbătoarea sfântă
să înfiripi a prietenului faţă.

poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poduri

Dintre toate pe care omul le ridică şi le construieşte din necesitatea
de a trăi, nimic, în ochii mei, nu este mai valoros decât podurile.
Ele sunt mai importante decât casele, mai sacre decât templele.

Aparţinând tuturor şi fiind imparţiale cu toţi, utile, întotdeauna
construite cu un rost, în locul unde se încrucişează cele mai multe
nevoi omeneşti, ele sunt mai durabile decât alte construcţii
şi nu servesc în folosul unor scopuri secrete sau rele.

poezie clasică de Ivo Andric din Semne pe marginea drumului, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte poeme?

Câte poeme ţi-oi fi scris?
Nici eu nu ştiu câte au fost
Şi poate nici nu are rost,
Din vis rămâne numai vis.

Câte poeme am să-ţi scriu?
Nici asta nimeni nu va şti,
Tu, dragul meu din poezii,
Este târziu, foarte târziu.

Câte poeme vor pluti
Fără să fie în colecţii?
La începutul unor lecţii,
Fără sfârşit te voi iubi.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!