Serioase/triste despre a ïżœti pe de rost, pagina 26
Vise
Încerc să zbor,
Să te privesc de sus,
Dar gust din realitate și cobor,
Aș vrea să mai vorbim dar nu-i nimic de spus...
Mă culc pe-un nor,
Visez un câmp de flori,
Pe care lângă tine mor,
Pe care lângă mine mori...
Încerc din nou să zbor,
Dar nu mai reușesc,
Aripile-mi sunt grele și mă dor,
Spre cer în lacrimi tot privesc...
Să te iubesc n-a fost usor,
Și să te uit mai greu a fost,
Dar chiar și-acest sfârșit mă prinde visător,
Și-aș vrea iar să iubesc, dacă mai are rost..
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre zbor
- poezii despre moarte
- poezii despre vorbire
- poezii despre sfârșit
- poezii despre realitate
- poezii despre iubire
- poezii despre flori
- poezii despre dor
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
La teiul lui Eminescu
Plin de vers și armonie,
Eu îl simt până la sevă.
Îmi inspiră bucurie
Și-mi dă liniștea supremă.
Coborât, din vis, poetul,
Teiul îl îmbrățișează.
Dinspre ei aud sonetul
Care viața-mi luminează.
Un sonet cu vers de aur
Și cu undă de mister,
Un sonet cu al său faur
Se întorc din efemer.
O muzică-nălțătoare,
Adieri ce n-au mai fost,
De un secol de-ncântare
Dau trăirilor, un rost,
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi poezii despre poezie, poezii despre timp, poezii despre versuri, poezii despre suflet, poezii despre mulțumire, poezii despre lumină sau poezii despre femei
Nu-l mai aștept pe Moș Crăciun
Eu nu-l iubesc pe Moș Crăciun,
Cu mine el nu a fost bun,
Mereu el m-a sărit din rând,
Cadou nu mi-a adus nicicând.
Obrăznicii nu prea făceam,
Îl așteptam privind pe geam,
Drumul spre mine nu-l știa,
De-aceea cred că nu venea.
Tristețea-n suflet ascundeam,
La nimeni of-ul nu-l spuneam,
Îmi impuneam să fiu mai bună,
În anul următor să vină.
Anii treceau, el nu venea,
Nădejdea rost nu mai avea,
Timpul s-a scurs și pot să spun,
Nu-l mai aștept pe Moș Crăciun.
poezie de Viorica Pop din Pași spre viață (20 noiembrie 2005)
Adăugat de Viorica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vinovăție, poezii despre obrăznicie, poezii despre cadouri, poezii despre Moș Crăciun sau poezii despre Crăciun
Liniștea din noi
Câta liniște e în noaptea din mine,
Și câta iubire e în ziua din tine,
Sunt fericită, că avem de acum,
Și zi și noapte, doar un singur drum.
Am rătăcit străini prin lume...
Dar nimeni n-a știut să dea un nume
Și pe la fel de fel de uși am fost,
Însa iubirea noastră, are acum un rost.
Îmi mângâi pletele si asta ma-nfioară
Si gura mi-o săruți, a câta oară?
Sunt împlinită că am fost și suntem doi,
Și fericită c-avem liniștea în noi!
poezie de Lusiana Drăgușin (14 octombrie 2010)
Adăugat de Lusiana Drăgușin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre sărut, poezii despre păr, poezii despre gură sau poezii despre fericire
Era toamnă și însera
Era toamnă și însera când te-am cunoscut.
Soarele se ascundea, cădeau frunzele din nuc.
Așteptam a ta iubire, inima în piept bătea,
Gândul îmi zbura la tine, deloc nu se liniștea.
Îmbrăcam haina iubirii și purtați de-al vieții val,
Gustam clipa fericirii, dintr-o cupă de cristal.
Era-i fata ideală, era-i tot ce mi-am dorit,
Să trăim viața reală, destinele ne-am unit.
Uniți în cuget și-n simțiri, ne-am clădit în viață rost.
Acum trăiesc din amintiri. Nimic nu este cum a fost.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre vestimentație, poezii despre toamnă, poezii despre seară, poezii despre inimă, poezii despre idealuri sau poezii despre gânduri
Te-apasă greu urâtul
Te-apasă greu urâtul... Și n-ai cu-i să-ntinzi mâna
Când sufletul vuiește de furtuni.
Dorințe?... Nu-i zadarnic să tot dorești într-una?
Și anii trec, toți anii cei mai buni!
Să iubești?... Dar pe cine?... Vremelnic, n-are rost,
Iar veșnic, greu e să găsești iubire.
Te uiți în suflet: nu e nici o urmă din ce-a fost
Și totu-i mic, necaz și fericire.
Ce-s patimile? Boala lor minunată trece
Căci mintea nu le dă prea mult răgaz;
Și când te uiți ce-i viața, cercetător și rece,
Vezi că-i o glumă fără nici un haz.
poezie celebră de Mihail Lermontov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre dorințe, poezii despre urâțenie, poezii despre superlative sau poezii despre mâini
Apusul macilor
Azi macii mei răniți de ploi
Simțind aproape asfințitul,
Îngenunchiați, străini și goi,
Așteaptă resemnați sfârșitul.
Însângerați, fără speranță,
Și aplecați de crudul vânt,
Par răstigniți, încă în viață
Și-n rugăciune la pământ.
Ei știu c-au înflorit c-un rost,
Să fie jertfă frumuseții
Dar viața lor prea scurt-a fost
La fel ca roua dimineții.
Ne-asemănăm cumva cu ei,
Răniți de vorbe și de fapte,
Loviți în suflet de lachei
Furiș, prin ușile din spate.
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (8 iunie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre vânt, poezii despre sânge, poezii despre rouă, poezii despre religie sau poezii despre prezent
Mi-e dor de nucul cel bătrân de-acasă
Simt nostalgia cum în piept mă-apasă
Iar gândul cum mă poartă spre părinți,
În casa noastră se-mpletesc dorinți...
Mi-e dor de nucul cel bătrân de-acasă...
Văd frunza verde, umbra lui cea deasă
Cu crengile-i bătrâne și cuminți
Copii flămânzi și grijulii părinți,
Stând laolaltă peste vremi, acasă.
Ca un străjer la casa părintească,
Eu tot bătrân îl știu precum a fost
Sub poala lui, copiii aveau să crească,
Fiind leagăn, ca și dulce-adăpost,
Cu prima vorbă spusă, românească,
Și unde mama ne-a învățat un rost...
poezie de Petre Gigea-Gorun din Căldura vieții (1978)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bătrânețe, poezii despre învățătură, poezii despre verde, poezii despre mamă, poezii despre frunze, poezii despre creștere sau poezii despre copilărie
De când ne știm pe acest pământ am fost
De când ne știm pe acest pământ am fost
Fii demni din neamuri de români și daci
Legați ca și-o pădure de copaci,
Leagăn măreț și vatră și-adăpost.
Noi împlinim în lumea noastră-un rost
Și-n ceasuri grele avut-am buni cârmaci,
Străbunii au dat în timp nedrept haraci,
Dar niciodată îngenuncheați n-au fost.
Ni-i glia gând și vatra noastră bună
De mii de ani doar vatră strămoșească
E muma noastră, muma cea străbună,
Cu munții și câmpia părintească
La pieptul ei ca pe copii ne-adună
Cu grija ei tot demni ca să ne crească.
sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre munți, poezii despre copaci, poezii despre ceas sau poezii despre România
Simplu ca bună seara
Acest silex e silex: un punct final;
nici suspine, nici remușcări.
Acest mugur e mugur
pe platan, pe arțar:
simplu ca bună seara.
Aceasta mare e udă
și melodioasă:
o auziți?
Acest cal este cal,
în grajd, pe colină:
îl puteți mângâia.
Acest azur e azur,
foarte înalt, foarte albastru,
nici o filosofie.
Eu sunt aici ca să v-o spun
în felul meu,
înainte de a pieri împreună cu verbele mele.
Sunt folositor sau de prisos
ca fluviul sau ca roua:
singura mea slujbă, singurul meu rost.
poezie clasică de Alain Bosquet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre verb, poezii despre muguri, poezii despre fluvii, poezii despre filozofie sau poezii despre cai