Poezii despre Muntii Neamtului, pagina 26
Pasiune onestă
străbat cu cuvântul drumul spre excelență
litere sincronizate se transformă-n epopee
mă hrănesc cu poezia cu nespusă opulență
cu visele de iubire să ating calea lactee.
pasiunea scrisului o voi duce-n mormânt
să simtă și pământul emoțiile mele
n-am să las tăcerea să fure din avânt
sunt cu toată firea îndreptată spre stele.
poezia poartă-n ea scene din teatrul vieții
precum munții cu filoni de generozitate
presar cinstire pe zorii dimineții
succesiuni de lumina și onestitate.
păstrează-mă Doamne în preajmă cu poeții
ei mi-au transmis mereu gânduri de libertate.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre lumină
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre teatru
- poezii despre stele
- poezii despre munți
- poezii despre libertate
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Mulțime de emoții
mă poartă gândurile în marea mulțime
cu doruri colorate în geanta de piele
gust deliciile vieții care au prospețime
energizez și noaptea cu visele mele.
romantismul meu crește în înălțime
se măsoară cu munții crestați de vâlcele
mă poartă gândurile în marea mulțime
cu doruri colorate în geanta de piele.
ocolesc problemele cu pură istețime
pictând pe batistă lacrimi de stele
splendori populează raiul în lățime
timpul mă îndeamnă să ajung la ele.
mă poartă gândurile în marea mulțime
cu doruri colorate în geanta de piele.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre înălțime, poezii despre timp, poezii despre romantism, poezii despre religie, poezii despre rai sau poezii despre noapte
Iubirea - modus vivendi
iubirea este lucrul cel mai frumos în viață
de n-ar fi ea nici soarele nu ar surâde
iubirea e ca ploaia pentru câmpuri toride
care spală munții de mâzgă și ceață.
de nu ar fi iubire codrii ar fi muți
tăcerea s-ar așterne peste privighetori
pe aripi de lumină suntem temerari visători
fii ai naturii ai dragostei recruți.
de nu ar fi iubirea ar suspina marea
țipetele ai ar goni pescăruși
am bântui prin lume ca niște spiriduși
s-ar răscoli pământul, izvoarele zarea.
fără iubirea sacră sfinți n-ar picta icoane
și stelele pe cer ar muri în canoane.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre superlative, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre păduri
Dacii
Soarele nebun, a copt aracii,
Viile fierb mustul în apus,
Dănțuiesc inegalabil, dacii,
Veșnicia parcă i-a sedus.
Își ascut săgețile pe piatră,
Moartea o înfruntă... ireal,
Coc făina timpului în vatră
Și aprind uitările pe deal.
Fulgeră nescrise centenare,
Steagul dacic e nepieritor,
Apele și munții sunt altare
Oglindite-n chipurile lor.
Buciumă la stână infinitul,
Brazii și izvoarele doinesc,
În ferestre curge răsăritul
Ca un ritual nepământesc.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viticultură, poezii despre seducție, poezii despre nebunie, poezii despre must, poezii despre moarte sau poezii despre miere
Filozofia dragostei
Fântânile se întâlnesc în fluvii
Iar fluviile se-amestecă în mări,
Vânturile cerului se-întrepătund, zglobii,
Cu dulci emoții în toate cele patru zări;
Nimeni în lumea largă nu-i ne'nsoțit;
Toate lucrurile prin legile divine
Se-întâlnesc într-un singur suflet, spirit.
Și, atunci, de ce nu și eu cu tine?
Uite, munții sărută-a cerului covată,
Iar valurile unul de-altul se agață;
Nici surata floare nu va fi iertată,
Dacă-și jignește fratele și nu-l răsfață;
Lumina soarelui pământu-îmbrățișează,
Iar raza lunii sărută mări saline:
Totuși, toate-acestea cât valoarează,
Dacă tu nu mă săruți pe mine?
poezie clasică de P.B. Shelley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre fluvii, poezii despre vânt, poezii despre suflet, poezii despre răsfăț sau poezii despre legi
Carnaj
Mă dor copacii din pădurea țării,
Că li se curmă viața prematur,
Că nu mai mângâie cu coama norii,
Iar cetinile-s pline de cusur.
Când brazii plâng rășini de rană-adâncă,
Că urlă fierăstraie-n vârf de stei,
Când vulturii heraldici ni-i alungă,
Și nu-s vitejei să strige alelei.
Izvoarele devin tot mai amare,
În munții tot mai goi și otrăviți,
Când Dumnezeu se mută din altare,
Si vanitosi uităm sa fim smeriți.
Ne vânzolesc din nou străinii țara,
Și parcă nu ne pasă de nimic,
Nu mai vedem c-am devenit povara
Și gliei sacre propriu' inamic.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre devenire, poezii despre vulturi, poezii despre smerenie, poezii despre plâns sau poezii despre nori
În inima ta găsești poezia
Prin ochi sunt reflectate
pe foaie aruncate
cuvinte fără sens
arse de sentimentul dens.
Ce poți să scrii
când totul pare inutil?
Notițe orișiunde,
versuri ca și fluturi speriați
de vântul ce suflă prin munții Carpați
precum simțirea ce târâie poeții
din orice timp și-n orice loc
căci ea e arborele vieții, este sacrul foc.
Palpabilă, îndrăzneala găsește
în cele din urmă calea,
mâna începe să scrie,
abandonată fumegă țigarea
și afli a ta poezie
izvorâtă din inima ta purpurie.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre sperieturi, poezii despre mâini sau poezii despre inimă
Meditație și deșertăciune
Anotimpul și-a ridicat ochii peste munții lunii,
o stea îndepărtată se învârte în jurul unui soare gigant.
Eu privesc noaptea pe rotunjimi cardinale cerul,
cunosc foarte puțin față de cât nu cunosc
și nu pot găsi răspunsuri la tot ce se petrece-n cosmos.
Mintea mea nu poate cuprinde întregul univers,
în finitul ei este atât de neîncăpătoare,
încât doar cu gânduri nebănuite umple memoria
și sufletul îmbrățișează pe Dumnezeu
prin cuvântul primit și înălțat deasupra de înțelegere
într-un simbol al efortului cunoașterii de sine
până la apropierea de creația divină infinită.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cunoaștere, poezii despre spațiul cosmic, poezii despre simbolistică sau poezii despre ochi
Hai să fim români
Să dai mâna iar române
e un fel de bună ziua
ape trec piatra rămâne
nu bate munții cu piua
E un fel de bună ziua
pui cuvinte și cresc nori
omul ăsta-i dus cu piua
dacă vrei poți și să zbori
Pui cuvinte și cresc nori
ape trec piatra rămâne
hora noastră-n trei culori
să dăm mâna iar române
E un fel de-a spune hai
dincolo de iad și rai
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (23 ianuarie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre zbor, poezii despre iad sau poezii despre cuvinte
Frământare divină
Anteu frământat de mâna divină,
Un suflet de gheață tapetat cu rugină,
O lacrim sfântă pentru care
Durerea înseamnă iubire,
Cântec de leagăn,
Parfumul de roză, vis, mântuire...
Sărutul luminii a desenat umbre de curcubeu,
Apele s-au revărsat în ramuri de zâmbete,
Dansând în cârlionți îndrăzneți
Pe harta destinului.
M-au strivit munții cunoașterii
Și am văzut abisul sub picioarele mele,
Apoi am înălțat privirea spre stele...
Ca un braț de tăcere, tăciunii secretelor s-au așezat
Pe umerii mei.
Sunt un Anteu călător
Printre vise de miere...
Un zbor de cocor.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet sau poezii despre trandafiri