+sa +nu +renunti

Sonetul XXI

Inimă, cântă-mi acele grădini necunoscute,
clare, de neatins, în butelii închise,
roze de Ispahan ori de Şiraz; apele mute
cântă-le-n slava neasemuitelor vise.

Inimă, nu-ţi sunt străine, vădeşte-o! Grăiesc
despre tine, bogat pârguite smochine,
adieri ce parcă prind chip, ţie-ţi zâmbesc
printre crengile-n floare crescând către tine.

Să renunţi te fereşte, ai cade-n greşeală,
pentru că hotărât-ai, miez înseamnă: a fi!
Fir de mătase te strecoară-n urzeală!

Lăuntric izvod, roi de străfunduri îmbină
– chiar din viaţă clipe de chin de-ar închipui
parte fiind, ţesăturii întregi te închină.

poezie de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii poeţi parcă scriu pe glaspapir. Cuvintele apar întrerupte, zgâriate, neinteligibile, zgrunţuroase. Începi lectura şi după câteva versuri simţi cum încâlceala ideatică din mintea autorului te tulbură şi pe tine, îţi creează o stare de disconfort dacă nu chiar de confuzie, determinându-te să abandonezi tentativa de a termina de citit poemul cu pricina. Cauţi salvarea în alte pagini, dar simţi fragmentele minuscule de sticlă întrându-ţi în degete, duşmănoase şi respingătoare, aşa că într-un final renunţi şi aşezi cu grijă cartea înapoi pe raftul de unde ai luat-o, dacă nu cumva o îndeşi înciudat la întâmplare, unde s-o nimeri...

Mihail Mataringa (3 martie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti în mijlocul unui război. O bătălie între limitele mulţimii care îţi cere să renunţi la visele tale, pe de o parte, şi puterea adevărată a viziunii tale de a crea şi de a realiza lucruri extraordinare, pe de altă parte. Este o bătălie între cei care îţi vor spune ce nu poţi să faci şi acea parte din tine care ştie şi a ştiut dintotdeauna că eşti şi că poţi mai mult decât ce se vede în mediul tău înconjurător, mai mult decât obiectele şi lucrurile neînsufleţite care ne posedă. Adu-ţi aminte în fiecare zi că un vis, sprijinit de voinţa neobosită de a-l realiza, este într-adevăr o realitate ce poate sosi din clipă în clipă.

citat din Anthony Robbins
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când copiilor li se va pune note la şcoală pe îmbrăţişări, atunci inima lumii va înflori fără pată şi culmea: nu vom mai avea rataţi. Dar fiecare îşi va găsi locul în fiecare clipă. Întreaga competiţie "motivaţională" învăţată din fragedă pruncie este doar otrava acestei lumi plină de războaie. Dacă la şcoală s-ar învăţa dragostea, nimeni nu ar mai vrea să se facă politician. Dorinţa de a-i manipula pe ceilalţi ar fi o boală şi o mare ruşine să vrei să îi conduci pe alţii.) Culmea e că o dată cu colapsul puterii politice şi banii ar fi văzuţi ca o ciudăţenie la care e necesar să renunţi. Cam utopic, nu-i aşa? Totuşi EL deja este chiar Acum, Chiar Aici!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru mine, nu există imagine mai inspiraţională şi înălţătoare decât imaginea omului doborât, pe care nimeni nu ar paria nici 2 bani şi care, în ciuda tuturor părerilor, pronosticurilor şi aparenţelor, se ridică la înălţimi nebănuite din mocirla în care se târâie. Aceşti oameni dovedesc din nou şi din nou, că în fiecare dintre noi se află un întreg univers de resurse nebănuite care odată descoperite şi accesate, chiar şi într-o măsură mică, pot depăşi în realizări orice imaginaţie. Dacă ar fi să existe un singur lucru la care să nu renunţi niciodată, acela ar fi să cauţi permanent în tine până când găseşti miezul tău de stea. Şi să nu uiţi să te şi distrezi în proces.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faza 1. Normalitatea înseamnă somn şi drama. Faza 2. Doare până când deschizi ochii. Telenovela continuă şi se amplifică. Faza 3. Cauţi soluţii, găseşti dezvoltarea personală. "Eu" puternic, care vrea să schimbe lumea. Fugi de negativ, ascunzând drama sub rânjete. Faza 4. Durerea creşte, oboseşti şi renunţi la dezvoltarea personală. Posibila depresie, drama încă este prezentă, "eu" este încă solid. Faza 5. Vezi negativul, încă nu îţi place, dar alegi pozitivul în mod conştient. "Eu" se diluează, începe să intervină acceptarea. Faza 6. Nu mai e nimeni care să aleagă, pozitiv şi negativ sunt acelaşi lucru. No more drama. Faza 7. Normalitatea este linişte.

citat din Paul Avram
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

DA, aş putea spune că ceea ce mi s-a întâmplat mie a fost absolut miraculos: astăzi eram Ionică Spiridon sau Gogu, apoi pe înserate totul a colapsat şi Ionică Spiridon a murit, să-i fie ţărâna uşoară, că mult a mai suferit săracul. Apoi, a doua zi dimineaţă, am văzut că nu mai există nici urmă de Ionică Spiridon şi că de fapt dintotdeauna eu eram Dumnezeul tuturor Dumnezeiilor. Toate religiile s-au născut şi au apus în Mine, întregul macrocosmos e doar visul meu. Aşadar, acum ce să fac: Acum îţi împărtăşesc acelaşi Adevăr şi anume că ceea ce Sunt EU de o veşnicie eşti şi tu! Nu trebuie să faci nimic pentru asta, e necesar doar să renunţi la făcătorul etern care este gândul.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu spune NU!...

Nu spune NU, când tu simţi DA,
Nu te opune când iubeşti...
Ea îl chema, el refuza
Iubirea ce o tot goneşti...

Nu te mai încărca cu vină,
Păcat nu este când iubeşti...
Lasă iubirea ca să vină,
Nu te opri să risipeşti...

Nu te mai reprima în toate...
Tu mă iubeşti cu suflet pur;
Destinul ne va uni, poate...
S-atingem culmile de-azur...

Hai să zburăm spre fericire!
Deşi, demult nu cred în ea...
Dar cred în dragoste, iubire,
Ce nimeni nu îţi poate lua!

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi câteodată...

Şi câteodată-n viaţă îţi vine să renunţi,
Prea obosită parcă, să urci atâtea punţi,
Calea ţi-este strâmbă, ciulin lângă ciulin,
Încerci să-i ocoleşti, dar răsar din senin.

Chiar de talpa-i durută, tu înainte mergi,
Spui o rugăciune, o lacrimă mai ştergi,
Parcă eşti Iisus pe-a drumului Golgotă,
Ţi-ai mitui destinul cu-a sudorii bancnotă.

Şi câteodată-n viaţă îţi vine să spui "Pas!"
Prea obosită parcă, s-auzi glas lângă glas,
Doar cuvinte tăioase, ce taie câte-un pic,
Te spintecă, te frâng, deşi n-ating nimic.

Rana ţi-e adâncă, ţi-o bandajezi doar tu,
O simţi acolo-n stern şi parcă-i deja-vu,
Nimenea n-o ştie... De ce s-o ştie, oare?
Nimănui nu-i pasă, dacă pe ei nu-i doare.

poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am mai visat...

Când m-am trezit în mine era toamnă,
Se ofileau şi crini şi trandafiri,
Dar mi-a rămas în minte-un chip de doamnă
Ce îmi zâmbeşte-n zilele pustii.

Poate-ai plecat, poate-ţi încerci norocul,
Sau poate ai găsit o nouă zi,
Şi umbra îţi mai tine acum locul,
Pe acea bancă-n serile târzii.

Poate din când în când priveşti spre stele,
Cu-n zâmbet trist renunti la orice vis,
Şi par aşa departe, când pe ele,
Cu mâna-ntinsă nu le mai atingi.

Când m-am trezit era târziu şi noapte,
Te-am căutat până în ierni târzii
Şi mi-au rămas în inimă păcate
Să le ador în fiecare zi.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Leonard Moraru din Din suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!