sa ne iubim luni cu patos

Nu e nicio cale

Clipă cu clipă
Se scurge în mare
Şi am două griji ce mă poartă,
Că viaţa mi-i scurtă
Şi dragostea-mi moare,
Of, Doamne, ce soartă!

Secunde şi minute,
Zile, săptămâni, luni, ani
S-or duce pe-o apă la vale,
Şi eu tot mă duc, şi tu, iubire, du-te,
De amor vom fi orfani
Ai vrea să scapi, aş vrea să scap,
Dar nu e nici o cale.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe unde eşti?

Pe unde eşti, iubito, pe care-a lumii parte,
Ne vede, oare, luna, odată pe-amândoi?
Privim aceleaşi stele, suspini şi tu în noapte,
Ţintind cu ochii trişti spre visul de apoi?

Pe unde eşti, iubito, pe ce tărâm de basm,
Pe unde-ţi umblă paşii, ce flori ţi se supun?
Mai ştii să pui în vorbe acel entuziasm,
Acel fierbinte patos ce mă făcea nebun?

Pe unde eşti, iubito, prin care emisferă,
Din ce-ţi mai faci cununa? Din flori de portocal?
Ce-ţi dăruieşte timpul, iar clipa ce-ţi oferă,
Ai mai umplut, ca mine, cu lacrimi un pocal?

Pe unde eşti, iubito, te mai apasă dorul,
Sunt mările albastre sub arzătorul soare?
Trecutu-i muribund, pe moarte-i viitorul,
Privesc pe geam afară, începe o ninsoare...

poezie de Ion Apostu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu nemuritor

Într-o linişte profundă
Cum i-a fost dorinţa sfântă
Stă la margine de mare
Eminescu şi ascultă:

Glasul codrilor şi valul
Care trece prea grăbit,
Şi priveşte cum copilul
Prin păduri s-a ratăcit...

Doar zburdalnic, mititica
Îşi mai netezeşte părul,
Să alunge depărtarea
În care se-ascunde dorul.

Când sub trestia cea lină
Stau pe foile de mure...
Îşi tot spun poveşti cu patos...
El, sărutul vrea să-i fure.

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Cristea din Ferestre deschise, Editura Singur 2015 (10 ianuarie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne mai exişti

Poezia mâinii drepte

versurile degetelor

încheieturile silabelor

bătăturile vocalelor

unghiile consoanelor

diftongul îndoielii

sau

triftongul optimismului meu funciar

fizioterapia tăcerii cititorilor

toate

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (1 septembrie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duminica nebunilor

Duminicile mele? Nu există,
Le voi primi în viaţa de apoi,
Ca o răsplată pentru cea mai tristă
Sigurătate petrecută-n doi.

Duminicile mele? Nişte luni,
Marţi, miercuri, joi şi vineri, la plural,
Şi sâmbete în care nu mă suni,
Urmate de duminici, natural.

Duminicile mele? Nu contează,
Ci sunt numai în sensul că urmează.

poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (2 mai 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi, ca şi în alte zile

Astăzi, ca şi în alte zile, ne-am trezit istoviţi
şi înfricoşaţi. Nu deschide uşa la camera de lucru
şi nu începe să citeşti. Pune jos instrumentul muzical.

Lasă frumuseţea pe care o iubim să fie ceea ce dorim.
Există sute de feluri pentru a îngenunchea şi a săruta pământul.

poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e lună

nu ştiu să descriu o femeie
poate am întâlnit-o
în oraşul cu străzile vechi
nu ştiu
dacă iarba ce creşte
ca o fetiţă printre pietrele gri
ale pavajului poate
nu ştiu
să ne lege la ochi să ne spună
de ce ne iubim şi de ce
nu e lună, nu e

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tainic

Ne comportăm ca doi nebuni,
Dar ne ascundem în privire
Că suntem de atâtea luni
Însărcinaţi de o iubire.

Ne comportăm ca o gravidă
Cu toane, pofte şi capricii,
Purtând pe umeri o hlamidă
A unui trai mai gol de vicii.

Ne comportăm firesc, iubire,
Ca doi nebuni, dar nu din fire.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

seara bradul isi gaseste
o stea blanda ce-l pazeste
zic gurile rele-n soapte
e pazit doar peste noapte
dimineti cand vor veni
cine, cum, il va pazi?
seara, bradul stie cer
singur sa fie cu el
vorbe, fapte, aplecaciuni
bradu-i singur cand e Luni

poezie de Elena Tibrea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşte de beton

Ne privim ca nişte fiare
Din zăbrelele murdare
De invidie şi trufie
Răstignindu-ne între noi..

Cu himere de eroi
Prefăcuţi de măşti
În ucigaşe găşti
În ireale zile de Paşte

Ce ni le creăm
Si mereu uităm
Să mai simţim si să iubim
În betonul ce-l preaslăvim..

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!