privit

Nu sunt în stare a vă descrie nici ce am privit cu ochii mei, nici ce am întâmpinat, de nu am fost în stare a vă scrie nimic. Atât vă spun şi vă rog să spuneţi la toţi că nenorocitul meu frate a murit, în cea din urmă mizerie şi moartea i-a fost cauzată prin spargerea capului ce i-a făcut-o un nebun, anume Petrea Poenaru.

citat din Henrietta Eminescu (22 iunie 1889)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou...

Tablou de gânduri şi de patimi,
Pictat în beznă cu savoare,
Prins pe perete uns de lacrimi
Ce doar tăcerea-i dă culoare...

Tablou pe pânza existenţei
Cu rama de pamânt sculptată,
Privit în ciuda competenţei
O frescă fără de stigmată...

Prin felurite sentimente
Legate strâns de un cavou,
Se trec atâtea-evenimente...
Şi peste-atâtea impendimente...
Noi, ne alegem cu-n tablou...

poezie de Vasile Zamolxeanu (5 martie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să răzbat...

Să răzbat,
Am urmărit zborul păsărilor
Şi-asemenea lor
Am pornit spre necunoscut.

Să răzbat,
Am privit apele curgând
Şi-am învăţat
Să-mi croiesc, singură, drumul.

Să răzbat,
Am cutreierat munţii
Şi-am înţeles
Să-mi crestez sufletul în piatră.

Să răzbat,
Mi-am Împodobit sufletul
Cu flori
Din lăcaşul Îţelepciunii.

poezie de Aneta Timplaru Horghidan din volumul de versuri Cântecul Sferelor (2001)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La înmormântarea unui om rău

Nu văd nici ochi înlăcrimaţi,
Nu văd nici oameni supăraţi,
Nu văd vreo rudă lângă el,
Ci doar un popă mărunţel,
Bolboroseşte trei cuvinte,
În cimitir, un "Iartă-l, Sfinte!",
Şi face iute două cruci.
Groparii au privit năuci,
Apoi adânc l-au îngropat
Şi uşuraţi au răsuflat:
În fine, lumea a scăpat!

pamflet de George Budoi din Viaţa şi Moartea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (19 mai 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

timpul de l-am da înapoi
vom avea regrete
dar ne-amintim de stele
ce-au privit la noi
şi ne-au ascuns greşelile secrete
timpul de l-am da înapoi
voind a ne renaşte
vom fi din nou doar noi cu noi
şi nu ne vom cunoaşte

poezie de Elena Tibrea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul XVII

Afund, străbunu-ncâlcit,
rădăcină a tuturor
celor duraţi, ascuns izvor
niciodată privit.

Coif de asalt, corn la vânat,
stihuri cărunte,
frate pe frate mâniat,
femei ca lăute...

Ram cu ram, strâns se înşiră,
liber, nicăieri nu e...
Unul, o, suie, suie...

Dar tot se rup încă.
Sus, drumul însă,
se-ndoaie ca liră.

sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cununi de stele

Din lacrimile mele am împletit cununi
Să le trimit spre tine, ca tu, să le aduni
Să-ţi faci noian de stele,
Şi dragostea, şi visul le-am împletit în ele.

Tu le­-ai privit cu milă din cercurile-nalte
Şi ai călcat pe ele, nu te-ai uitat în spate
Să vezi cum se destramă şi se retrag duios.
Şi totul pentru mine e încă dureros.

poezie de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să uit de tine

Stăteam în iarbă şi beam vin
Să uit de tine.. oare?!
Iubirea e nemuritoare!
Câteodată, e un chin.
Cu amintiri mă îmbătam,
Că vinu-i doar culoare...
Te doream cu-aşa ardoare!
Doar în vis te sărutam.
Culpabilitatea mi-o asum,
Iar nu fidelul vin, care
N-a privit cu nepăsare
Când inima-mi făcea bum.

poezie de Daniela Chiţu (2018)
Adăugat de jojonick12
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te ating, n-am îndrăznit... (poezie adamică)

Mă detaşez cu greu de tine, frumoasa mea, cu ochi de cer-
Mi te-au pictat poeţii-n versuri şi între colţi de rinocer,
Agonizând în poezie, pe câte-un vers, vânat uşor
Ai lăsat aripa să-ţi cadă pe munţi de lacrimă şi dor.

Te-am căutat prin mări, oceane, într-o lagună te-am găsit-
M-aş fi apropiat de tine, iubito, dar n-am îndrăznit,
Să-ţi tulbur liniştea albastră în care mă visai (mi-ai spus)
Abia acum, când stă iubirea ca o statuie la apus.

Te-aş fi privit în ochi şi poate, o lacrimă de aş fi fost,
Sub gene aş fi stat cuminte-n albastrul tău, ca-n adăpost.
Şi nici n-ai fi simţit iubito, cum te iubesc, te-aş fi iubit,
Ca pe un înger de zăpadă, dar să te-ating, n-am îndrăznit.

Şi te-am privit ca pe-o morgană, într-un deşert prea-ndepărtat-
Fugeai şi dispăreai ca timpul, dar de uitat, nu te-am uitat.
Am fost şi oază pentru tine, ca la nevoie să te-adun,
Din fire de nisip şi sare şi ploi pe frunte să îţi pun.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea lăcrămioarelor

Floricelele mult smerite
Pe sub tufe taăinuite,
S-au ascuns de ochii lumii
Şi de cursele minciunii.
Ele-n liniştea lor mare
Au privit din depărtare
Rele-n lume câte sunt,
Chinuri câte-s pe pământ.
Şi când ceasul de-nflorire
Le sosi, fără de ştire
O durere le-a cuprins
Şi din sânul lor aprins,
Şir de lacrimi, lăcrămioare,
A curs lin, răcoritoare....

poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!