pret

Un profesor...

Un profesor e un zidar
Mereu alăturea de noi,
Mereu pe şantierul vieţii
Ca să înalţe vremuri noi.

Un profesor e un zidar.
Zideşte ziua cea de mâine.
Şi sufletul şi inima
La temelia ţării pune.

Un profesor e un artist
Ce modelează caractere.
El zi de zi şi an de an,
Găseşte forţă şi putere

Ca să cioplească în lut viu
Cu vorba-i blândă şi sfătoasă.
Lucrarea lui e cea mai bună,
Cea mai de preţ, cea mai frumoasă.

[...] Citeşte tot

poezie de Emilia Plugaru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt eu? (Doar sunt sau chiar exist?)

Cine sunt eu în lipsa ta,
Când inima mea e ca un pendul,
Între a te pierde sau a te afla.
Cine sunt eu în lipsă de mine,
Când caut chipuri, dar
mă lovesc doar de măşti în mulţime.
Cine-s eu în trecerea timpului,
Un om sau doar o umbră-n amprentele zidului,
Ce uneşte, dar şi dezbină
Ţine de obişnuinţă sau de rutină?
Cine-s eu, atunci când nu mă recunosc,
Imagine proiectată de trăiri şi neaos.
Caut liniştea în haos,
Dar mă afund mai mult,
Doar simplu exist sau chiar sunt?
Cine sunt eu într-o lume imperfectă,
De valori defectă,
Al cărui preţ ţine doar de etichetă,
Un inadaptat(ă) ce-şi proiectează propria lume,
Ca un arhitect, într-o machetă.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi, Doamne...

Dă-mi, Doamne, dragoste de viaţă,
Să nu–nţeleg greşit adevăratu-i scop,
Că sunt aşa confuză câteaodată,
Şi gânduri pesimiste îmi dau foc.

Dă-mi, Doamne, dragoste de oameni,
Că printre ei destinul mi-l petrec,
Nu mă lăsa să mă dezamăgesc,
Privind la ai mei semeni,
Cum de viaţă lor şi-a noastră îşi bat joc.

Dă-mi, Doamne, dragostea naturii mândre,
Care oferă atâta frumuseţe pe pământ,
Şi nu lăsa ca muzica ei verde,
Să nu o înţeleg, să n-o dezmied.

Dă-mi, Doamne, spirit creator, ca să te bucuri,
Că-ţi pot cânta în versuri măreţul altruism,
Cu care ai împodobit viaţa şi atâtea lucruri,
Şi dragostea, ce o râvneşte orice muritor.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (februarie 2011)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Axis

Eu nu plâng după acte de identitate,
Or fi mai importante-n universul paralel.
Ştiu cine sunt! Doar asta are-nsemnătate!
Şi nu pun preţ pe cele ce-au zburat din carusel.

Adânc nu voi jeli după vreun lucru pipăibil
De-ar fi chiar trupul ce mi-a stat inel.
Regretul - doar o ţară exilată-n imposibil -
În portul meu - nicio corabie cu-al său drapel.

Nu voi cârpi clepsidre scurt-circuitate
Ci, precum vulturul ce-şi rupe ciocul său de-oţel,
Mă strâng în mine pe sub pleoapele uscate
Şi-accept să-mi germineze soare pe un cer altfel.

Eu îmi sunt ax. Îmi sunt deplinul meu acasă.
Nu plâng că nu mă vizitează neamuri. La castel
Nu îmi doresc suită abordând grimasă!
Iar forma lacrimii e aprobată numai la cercel.

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arborele de cacao – I (din ştirile de la TV)

«legalizăm prostituţia...»
relaţii fiscalizabile ataşează românul
lângă factura de la gaze, energie, rate
şi factura... ruşinoasă la bugetul familiei
iar dacă-i ţine fără... e la gunoi de preţ
Avem deja strălegalizată
prostituţia politică de ce nu şi...
mai auzisem recent una, că
homosexualii pasivi neconsolaţi
au devenit lesbieni şi... vă spun alt'dată...
deci fiscalitatea fiind sexualizabilă
hai şi cu reciproca
.............................
legiuitorii ăştia, bată-i norocu'
... nu mai staţi cu ochii pe averile lor
nu-i acolo dauna
nemunca şi «responsabilă» drămuire
efectul unei legi proaste iată
nu vă pese cât au luat şpagă
ceea ce a dat la schimb, acolo-i de

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urcuşul lui Sisif

Suntem parcă de veacuri obosiţi
Ne naştem trişti trăim cu disperare,
De clipe dragi fugim mereu cerniţi
Cu griji mărunte-n aspră izolare.

Ne stăpânesc orgolii, ambiţie şi ură
Uităm să dăruim, nu ştim nici a primi,
Iubirii ca ofrandă îi punem azi cenzură
Şi preţ dacă se poate în uşi să o reprimi!

Pierdut e sensul vieţii chiar şi valoarea ei
Plătim tribut mereu cu sănatatea noastră,
Grămezile de vise făcute-s pentru zei,
A noastre, triste stele văzute prin fereastră.

Iluzii de tot felul ne facem neîncetat,
Clădim castelul vieţii pe dune de nisip
Ne-atârnă slăbiciuni, iar sufletu-i uitat
În buruieni de gânduri, urcuşul lui Sisif.

[...] Citeşte tot

poezie de Angelina Nădejde (18 aprilie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce frumoasă eşti

Doamnă, ce frumoasă eşti!
O să cazi, vezi unde calci,
Părul ţi-e ca lâna albă
Sufletul ca pâinea caldă...

Altă dată să m-aştepţi,
Să te-ajut si fără preţ
Să te ţin mereu de braţ
Şi atunci când stai pe pat

Multe ploi şi ierni amare
Au trecut ca raze-n soare,
Ai uitat şi cum te cheamă
Vezi, trec anii fără teamă.

Dar să nu te superi, doamnă!
Aşa se întâmplă toamna
Când cocori nu mai zboară
Totu-i cântărit să doarmă.

[...] Citeşte tot

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie, nu ţi-e îngăduit sa mori!

Doamne, în mâna dreapta ţin un înger,
ce mă scrie cu vârful de aripă apăsat.
Din vene, nu sânge, bulbi de stele îmi curg,
semn că cerul cândva din mine a muşcat...

Cuvintele mă-ncalţă în opinci de iarbă
şi inimii îi poruncesc să nu se dea bătută,
atunci când moartea îşi ascute gheara,
vrând cu orice preţ din ea să-şi facă o lăută.

Parcă sfinţii ar fi zdrobit toti macii în picioare,
de aceea simt în mine o altfel de cerneală:
un roşu ca şi stropii scurşi din crucea
ce s-a ridicat un curcubeu în ochiul cel de smoală.

În fie ce poem îmi cos o rochie de mireasă,
visând la mirele ce are-n pază câmpia de bujori...
Doar el îmi retrăieşte viaţa- durerea o alungă,
strigând-n mine: "femeie, nu ti-e îngăduit să mori"!

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea noastră-i mai frumoasă

Iubirea noastră-i mai frumoasă,
ca orice dragoste sub cer.
Căci toate dragostele pier,
a noastră nici de iad nu-i pasă!
Iubirea noastră-i mai curată
ca orice fir de mărgărint.
Căci toate dragostele mint,
a noastră însă niciodată!

Iubirea noastră-i mai înaltă
ca orice templu din vreun plai.
Căci piatra cea de sus e-n rai,
iar pietrele de jos sub daltă.

Iubirea noastră-i mai duioasă
ca orice plîns de-ndrăgostit.
Căci nici un mire n-a plătit
un preţ mai scump pentru-o mireasă.

Iubirea noastră e mai vie

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu caut

Nu caut iubiri de-o noapte, m-aş pierde-n zori,
Când m-aş trezi şi trupul nu ar simţi fiori
Şi aş privi tavanul, ştiu că mi-ar fi ruşine,
Să mă ascult în ganduri şi să vorbesc cu mine.

Nu pot să te am o dată şi apoi să dispar
Să fiu un trecător, ca o banală ştire-n ziar,
Nu vreau doar o noapte, cu ce m-ar ajuta,
M-aş pierde-n mine şi-aş pierde-o şi pe ea.

Nu caut iubiri cu orice preţ, eu n-aş mai fi,
Aş plânge-n mine până-n lacrimi m-aş topii,
M-aş simţi murdar, aş fii plin de păcate,
Dac-aş iubi-o aşa şi totul ar ţine-o noapte.

Nu pot să trăiesc doar din clipe efemere,
Iubirea multe vrea, iubirea multe-ţi cere,
Şi tu atât de multe ai vrea să-i dăruieşti
Astfel se scrie viaţa, atuncea când iubeşti.

poezie de Mihail Coandă (10 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!