poezii despre toamna

Bocca di leone

Leul stă cu gura căscată
Şi aşteaptă ori, să-mi bag capul,
Ori să-i dau o poezie.

Nu le mai dau poezii,
Dobitoacelor acestea sinistre,
Cu inima de piatră,
Că le-nghit pe nerăsuflate,
Pe nemestecate.
Mai bine îmi vâr capul?

Dar, oare o fi bine?
Mai bine o poezie, decât să-mi vâr capul...
Mai bine o poezie.

Lumea trece şi furişează câte-o scrisoare
Se uită în jur
Dacă n-a observat cineva,
Ca ucigaşul când dă otravă.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De toamnă

E toamnă, surâsul tău s-a transformat în mit
Cad ploi ca-ntr-o perfidă rătăcire,
Şi te întrebi de-a existat iubire
Şi ce păcat de moarte-am săvârşit.
Ne rătăcim prin sute de perechi
Cuprinşi de amnezii ce n-au cădere,
Şi picuri mari cu iz de mângâiere
Ne-aşează Bach şi Mozart în urechi.
Şi totuşi, ne iubim cu flori de toamnă
C-o ultimă risipă de tăcere,
Eu ştiu că din iubire iese miere
Şi ochii tăi, ca două mări sunt, doamnă.

poezie de Adrian Abrudan (2014)
Adăugat de Adrian Abrudan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre dragostea noastră

despre dragostea ta, despre dragostea mea
toată lumea ştia, toată lumea vorbea
numai noi nu ştiam
cît de mult ne iubeam
de la ei am aflat
ce şi cum s-a-ntîmplat

am citit într-o zi în ziar
despre ce nici n-aveam habar
amănunte ce nu se ţin minte
gesturi oarecare, oarecare cuvinte
întîmplări de sub duş sau din dormitor
trăite de noi, notate de ei în agenda lor

şi prin arşiţi, prin geruri, prin ploi
ei uitau de ei şi vorbeau de noi
ei trăiau vorbind, noi trăiam iubind
şi intrînd în mit, ei vorbeau murind...
despre tot ce mai sînt şi mai eşti
se tot scriu atîtea poveşti

[...] Citeşte tot

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunze de toamnă

Pică frunzele de toamnă,
Scuturate de furtună,
Şi picînd ca o ninsoare
Fac pămîntului cunună.

Melancolic, prin fereastră,
Mi-arunc ochii către ele,
Şi privindu-le le-asamăn
Cu iluziile mele...

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna, târziu...

Toamna, târziu,
La apusul stelelor
M-am rostogolit
În inima ta.

La răsăritul soarelui
Lumina mângâia
Oasele mele albite
De sângele iubirii.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie. Pe scu(r)t

Nici nu mai ştiu dacă de frunze-i vorba ori despre mine - desfrunzit un pic.
Mai fuge-o vară şi-i mai rece ciorba şi parcă-n douăzeci de scânduri mă despic.
Nu-mi cresc izvoare-n ochi şi nici nu tremur, dar nici într-un picior nu pot să sar,
Mi-e rău de toamnă ca după cutremur, mi-e, totuşi, toamna, răul necesar.
Mă stoarce dorul de nisip fierbinte, de valul-albastru şi de vinul roz,
Începe-o şcoală-n mine azi, dar înainte, le caut, amintirilor, siloz.
Le pregătesc, din timp, un raft durabil, un loc la geam, dar neajuns de ger,
Un loc ferit de praf, invulnerabil, niţel departe de calorifer.
Le voi păstra acolo până-n vara care-i departe-acum, dar va veni,
Şi uneori, câte-o-amintire, seara, eu voi muşca, iar ea mă va-ncălzi.
Poteci, cascade, râuri, munţi, poiene vor defila în straie noi de azi,
Dar nici furtuni, nici ploi şi nici troiene nu-mi vor ucide dragostea de brazi.
E iarăşi toamnă, ce frumoasă-i toamna! De fapt, nimic nu-i mai frumos ca ea.
Sau poate... primăvara, vara, iarna ori să le văd trecând prin faţa mea
Şi gânduri să se-mpiedice de mine, împiedicat, la rândul meu, de-un gând:
nu, anotimpuri nu-s deloc puţine, doar eu m-alint, nimic înţelegând.

poezie de Eduard Lupascu (1 septembrie 2021)
Adăugat de Eduard Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi ceva...

spune-mi ceva,
despre noi, cei de ieri, îmbătaţi de visarea unor clipe irepetabil,
despre mine, despre zumzetul de petale din iarna, în care fericirea ne făcea cărări de stele
prin sufletele noastre rebele,
despre zâmbetul meu de atunci, ce-i putea împrumuta mării adânci
cele mai frumoase taine,
despre paşii noştri unduiţi de fulgii unor prea suple idealuri,
despre cântecul pe care mi l-ai fredonat în ureche, atunci când ţi-ai apropiat buzele
ca să-mi săruţi inima răvăşită de iluzii,
despre cea mai sfântă îmbrăţişare, pe care
cules-o din jarul lunii atotstăpânitoare,
despre mirosul cuvintelor tale suave,
care-mi desena clinchete viitoare,
despre trecătorii visurilor noastre, care nu cunoşteau rozele de aripi sticloase,
despre nemurire, despre tot ce s-a putut scrie dintr-o poveste de dragoste nemărginită...

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg violet

Amurg de toamnă violet...
Doi plopi, în fund, apar în siluete
- Apostoli în odăjdii violete -
Oraşul e tot violet.

Amurg de toamnă violet...
Pe drum e-o lume leneşă, cochetă;
Mulţimea toată pare violetă,
Oraşul tot e violet.

Amurg de toamnă violet...
Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete;
Străbunii trec în pâlcuri violete,
Oraşul tot e violet.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tai ceapă

iubito, tai ceapă şi plâng
îmi spun: tai ceapă, tai ceapă
lacrimile curg pe obraji
sunt zeci de poezii nescrise
şi eu repet: tai ceapă, tai ceapă
mai tai şi-un deget printre lacrimi
de plictiseală îmi aduc aminte
că m-ai părăsit îmi scurtez
degetul care ţine ceapa şi nu scrie

repet: tai ceapă, tai ceapă, iubito
şi plâng cu poezii peste mâna
care ţine volumul recent editat
cuţitul feliază cam gros ceapa
o văd printre lacrimi şi sânge
îmi spun: tai ceapă, tai ceapă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie - Elegie de toamnă

Ce aer!
Ce miros tomnatic are câmpul!
Ce priviri triste au păsările mici ale tufişurilor pe jumătate goale.
Câtă nostalgie emană toamna şi plouă cu nuci....

poezie de Camelia Opriţa
Adăugat de ElenaElena
Comentează! | Votează! | Copiază!