poame de toamna

Toamna

E toamnă-acum în calendar
Şi-afară-i peisaj de aramă,
Concert de frunze pe trotuar
Trist, încununat de-o dramă.

În imaginea cea arămie
Cad frunzele fără o vină.
Iar pe strada mică, pustie
Toamna plânge şi suspină...

poezie de Alina-Georgiana Drosu (20 august 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânge, plumb, toamnă

Încet prin ploaia tristă
Un piept curbat de tuse
Cu sânge în batistă
Pe după colţ se duce,
Încet prin ploaia tristă.

Tot plumbul ud al ceţii
Pe urmă-i se abate,
Prin gangurile pieţii
Şi-n frunzele uscate,
Tot plumbul ud al ceţii.

E sânge, plumb şi toamnă.
Cu negru braţ de pace
O cracă tot mă-ndeamnă
Lugubră şi tenace.
E sânge, plumb şi toamnă.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă toamnă

E toamnă! Strânse, stau roadele pe câmpuri...
Căpiţele, spre transcendent se-nalţă
Un pat de frunze ard în rânduri-rânduri
Altui poem îi dă de-acuma viaţă.

Se vede-n zare casa bătrânească...
Copaci de chihlimbar, în tânguiri,
Îşi caută pe zarea fermecată
Betea de nori... Uitaţii pelerini,

Aleargă-n vânturi, pe arcuş de stele
Şi dansul lor se toarce şi se frânge.
Şi lumea toată trece peste semne
De neguri, de tăcere şi de sânge...

Zadarnic sub umbrelele de nouri,
Împrumutând un aer ruginiu
Apare, roşu, soarele în pâlcuri...
E toamnă şi-i atâta de târziu!

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

Toţi acei ce-ntreaga vară
Au lucrat din zori în seară,
Toamna, cu roade bogate,
Au şi fructe, şi bucate.

Mere, pere în panere,
Prune bune şi alune,
Şi gutui amărui,
Cu puf galben ca de pui,
Must la cramă
Nuci şi poamă
În năframă
Şi tot felul de legume,
De nu le mai ştii pe nume.

poezie celebră de Demostene Botez din Abecedar (1953)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta toamnă

Atâta toamnă a căzut prin vii,
Într-un amurg de soare-ntârziat,
Că boabele-n ciorchini sunt rubinii
Şi strălucesc... cu gândul la păcat.

De mâine... poate vin culegătoare
Cu trupuri zvelte şi cu ochi senini.
Vor pune în panere... bob de soare.
Şi veselie-n jocuri de lumini.

Atâta freamăt e... şi-atâta viaţă,
În boaba coaptă, pusă-n zdrobitor,
Că te şi miri cu câtă eleganţă
Ţâşneşte must, la margini de izvor.

Licoarea în ciubere, lin, se duce.
Flăcăi o tot măsoară pricepuţi,
E-atât de parfumată... şi de dulce,
C-atâta toamnă, n-o să poti, să uiţi.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie

Tu erai o primăvară,
Eu un început de toamnă.
Amândoi trecuţi prin vară
Am ajuns în "albă iarnă".

Tu nu mai eşti primăvară,
Nici eu început de toamnă.
Dar tot ca odinioară,
Ai rămas o dulce doamnă.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă parfumată...

E-o toamnă parfumată în fructe şi cuvânt...
Îi simt poemul parcă în mine-alunecând...
Adulmecată umbră cu rochie de mătasă,
Mă-mbracă în tăcere... Azi sunt cea mai frumoasă!

În valuri foşnitoare de frunze arămii,
Te-aştept! Te-aştept de-o viaţă, iubtul meu, să vii!
Să alergăm în noapte ca doi fugari nebuni!
De frunze şi de ramuri, să-mi pui pe cap, cununi!

Şi să ne plângă ploaia la creştet până-n zori
În toamna parfumată şi plină de culori...
Să evadăm, iubite, noi doi şi veşnicia,
Să nu sfârşim vreodată, (vezi tu?!), călătoria...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condamnarea la toamna

Nu e toamna cum esti tu,
vara mea de suflet, nu,
pe pamant,
vara decazu.

Daca padurea ne condamna
la nostalgie, fara rost,
e toamna, vara mea, e toamna,
asa cum poate n-a mai fost.

Atatea taine nepatrunse
ne cad in brate la un semn
si suntem imbracati in frunze
si captusiti c-un fel de lemn.

In rau sunt doua lazi de bere,
pe foc s-a pus un ultim vreasc,
trec cerbi frumosi, bolnavi de fiere,
catre cerboaice care nasc.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt un om liber
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi toamna creşte...

Tu taci, şi visele uscate
În cioburi galbene se sfarmă,
Sub talpa ochiului tomnatec,
Trecutul îţi devine armă.

Tu taci, şi vântul te deschide
În chihlimbarul străveziu
De umbre viaţa se desprinde
Şi toamna creşte în pustiu.

poezie de Andrada Ianosi
Adăugat de Mona Suciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna ca un dor de ducă

Nu mai risc a frunzelor ninsoare,
Toamna asta-i ca un dor de ducă,
Aruncând ispitele-n cărare...
Şi-ncercând, păcate, să producă.

Bate vânt şi ploi mă denigrează,
Pasiuni m-atacă... insistent...
Soarele zâmbind... exagerează,
Şi-i mai scade toamnei un procent.

Cârciumile cântă şi suspină,
Se îmbată... ultimii nebuni,
Toamna face-o baie de lumină,
În zăvoiul, roşu, de aluni.

Azi, în poala tinerelor doamne,
Sângerează... mustul inhibat,
Şi-s vândute douăzeci de toamne,
Pentru o minune... de bărbat.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!