pacatos si sfant

Acrostih mamei mele

Maria - mamă eroină,
Aievea înger păzitor,
Rod - aripă nemărginirii,
Iubire, taină, viitor,
Alergi tăcut cu mine-n gânduri...

Inimă pururea eternă,
Om, mamă, nume sfânt şi pur,
Nutrind să am un drum mai bun.

acrostih de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta

Un suflet bun să ai
şi-un gând frumos
în faptă şi în grai

cu dragoste şi-avânt
spre tot ce-i drept şi sfânt
aşa-ţi dorim aşa
de ziua ta.
Să fii în tot ce spui
cinstit şi blând,
să nu fii nimănui
dator nicicând,
să mergi mereu curat
pe drumu-adevărat,
aşa-ţi dorim aşa
de ziua ta.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O stea aureolată

Faină fată, n-am ce spune.
La ea, totul e frumos.
Blândeţea, vorbele bune
Îi fac chipul luminos.

Frumuseţe-întruchipată
Coborâtă pe pământ.
O stea aureolată,
Trimisă de Domnul sfânt.

Din sfera-i de frumuseţe
Alte stele se desprind.
Ele vin să dea bineţe
Veşniciei, strălucind.

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acţiunea Duhului Sfânt nu ar trebui să ne facă să trăim într-o atmosferă banală o viaţă burgheză sau proletară, refugiaţi în liniştea existenţei noastre, ci o viaţă de nesiguranţă, de neîncredere în acumulările zilnice, o viaţă trăită însă în spaţiul infinit, unde fiecare suntem singuri cu providenţa divină.

citat clasic din Carl Gustav Jung
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reînnoirea lumii în duh creştin nu e cu putinţă decât prin ridicarea tuturor la nivelul vieţii în harul Duhului Sfânt. Orice al sistem de educaţie propus în numele creştinismului, dar care nu ţine seamă de această idee, trebuie declarat o simplă farsă a cărturarilor, care iau în deşert numele Domnului.

Nichifor Crainic în Nostalgia paradisului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La un portret

Mă pierd uitându-mă la tine
Cuprinsă ca de-un farmec sfânt,
Şi-n sufletul meu iar revine
Dorul ce-avui pe-acest pământ.

Şi c-un amor peste măsură
Dezmierd frumosul chip al tău,
Şi uit c-a fost între noi ură,
Şi uit de câte sufăr eu.

Şi te iubesc ca şi atunce
Cu tot avântu-nchipuirii
Şi cu acea simţire dulce
Ce-o da trecutul amintirii.

poezie clasică de Veronica Micle din Poezii (6 februarie 1887)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem o ţară

Avem o ţară unde au stăpânit odată
Vitejii daci, bărbaţi nemuritori.
Şi unde stau de veacuri laolaltă,
Izvoare, văi şi munţi cu fruntea-n zări.

Avem troiţe sfinte, altare şi icoane
Şi candeli ard cu mii de pâlpâiri;
Avem atâtea lacrimi şi prigoane
Că ne e plin pământul de martiri.

Avem la Putna, Sfânt şi viu cu duhul
Pe cel ce-a stat Ortodoxiei scut;
Şi azi de-l vom chema să-nfrâng-apusul,
Va răsturna cinci veacuri de pământ.

Avem pe Brâncoveanu pildă tare,
Căci pruncii lui sub sabie-au căzut;
Ca să păzească fără de schimbare
Credinţa dreaptă-n care s-au născut.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciune veşnică

Înţelepciune veşnică, Înălţime inaccesibilă,
Domn al sufletului meu,
nu te supăra dacă inima mea, care-şi uită nimicnicia ei,
astăzi ar dori să-ţi înalţe un dulce imn de iubire:
Spune-mi ce vrei de la mine, spune Doamne!

M-am născut pentru Tine,
pentru tine e inima mea:
Spune-mi ce vrei de la mine, spune Doamne!

Ce doreşti, o Domnul meu, să facă
pentru Tine acest suflet al meu,
atât de incapabil să opereze, atât de mizerabil
păcătos şi rău?

Iată-mă aici la picioarele tale,
singura mea Dragoste:
Spune-mi ce vrei de la mine, spune Doamne!

Viaţa mea, inima mea, corpul şi sufletul,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Sfânta Tereza de Avila
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeseea Corneliei Păun

de Noul An prin Noian....

La un aşa strălucitor palmares...
cuvintele poetului neuitat în provincie...
devin scântei şi vă îmbrăţişează... zoroastrica ardere...
Iar Ochii mimesis ai Peunului ne reumplu de extazul delirant al realului...
Ca înseninare, sublunară serenitate...
starea ce îmi induce doar-enumerarea operei
Corneliei Paun, fără escu..., este de revigorare
a imunităţii din sacra hermeneie a Feminităţii Lumei lumenilor lumii.

Aş fi un păcătos bătrân, dacă nu m-aş exalta la aşa operă!
Scrisul românesc la asemenea temperatură este Una- Unul hierofanic,
de reîmpreunare Logostea- Logos-Logofăt.

Aş fi dorit să aud de aproape, gura care,
în asemenea revelatoare pulsaţie senzorială!
– prin cuminecare- comunicare- re ligare...
Este poveste vindecătoare, cum anticele
oraţii – horaţii- Divinaţii.

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Evu din revista Armonii Culturale (26 decembrie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii muncesc în general prea mult pentru a mai putea fi ei înşişi. Munca este un blestem. Iar omul a făcut din acest blestem o voluptate. A munci din toate forţele numai pentru muncă, a găsi o bucurie într-un efort care nu duce decât la realizări irelevante, a concepe că te poţi realiza numai printr-o muncă obiectivă şi neîncetată, iată ceea ce este revoltator şi ininteligibil. Munca susţinută şi neîncetată tâmpeşte, trivializează şi impersonalizează. Este caracteristic că în lumea modernă munca indică o activitate exclusiv exterioară. De aceea, prin ea omul nu se realizează, ci realizează... Prin muncă a devenit din subiect obiect, adică un animal, cu defectul de a fi mai puţin sălbatic. În loc ca omul să tindă la o prezenţă strălucitoare în lume, la o existenţă solară şi sclipitoare, în loc să trăiască pentru el însuşi – nu în sens de egoism, ci de creştere interioară – a ajuns un rob păcătos şi impotent al realităţii din afară.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!