oua rosii

De Ilinden

Eu simt al limbii dulce sunet
Şi-mi place trandafirii roşii
La sărbători precum Ilinden
Să-i port precum purtau strămoşii.

Aceştia au luptat cu turcii
Pentru credinţa pe rit vechi
Şi limba s-o păstreze slavă
Tradiţiile lor străvechi.

Macedoneni din lumea toată
Cu Soarele în piept şi-n suflet
Îşi poartă steagul printre semeni
De Ilinden, ziua cea sfântă!

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două mere

Două mere mi-a adus mama în casă,
Erau mari, roşii şi frumoase.
Le-a pus pe fereastră
Lângă o floare care înfloreşte într-o glastră.

Mă uit la ele cu mare bucurie
Şi vreau să scriu o mică poezie...
Două mere mi-a adus mama în casă
Şi cu ele toamna cea frumoasă.

poezie de Vladimir Potlog (2 octombrie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focuri de toamnă

Toamnă-n grădini, cât vezi cu ochii
Până hăt în vale,
Din bujorii focurilor fumul
Se înalţă către cer agale.

Vara a plecat şi-a luat cu ea
Tot ce-a fost culoare şi parfum,
Din focurile roşii se-avântă înalte
Turnuri cenuşii de fum.

Fredonează cântecul fiecărui anotimp!
Strugurii s-au copt în vii!
Flori în timpul verii,
Iar când vine toamna, focuri vii!

poezie clasică de Robert Louis Stevenson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ultima alveolă

în gene-filament se aprind
zorii
bezmetici se trezesc brusc
nu mai fac altceva decât ce vor
îşi ating vârfurile mâinilor
în liniştea dintre ele
tac şi îşi ascultă
gândurile
despicate tic-tac
tic-tac
confirmate în ultima alveolă

între omoplaţi se-ncrucişează
cuvinte
tatuate
flori
proaspete roşii după urmele degetelor
ei nu ştiu
şoptesc rugăciuni interzise
adevărul spune-li-l Tu

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg de toamnă

Din vârf de munţi amurgul suflă
cu buze roşii
în spuza unor nori
şi-aţâţă
jăraticul ascuns
sub vălul lor subţire de cenuşă.

O rază
ce vine-n goană din apus
şi-adună aripile şi se lasă tremurând
pe-o frunză:
dar prea e grea povara -
şi frunza cade.

O, sufletul!
Să mi-l ascund mai bine-n piept
şi mai adânc,
să nu-l ajungă nici o rază de lumină:
s-ar prăbuşi.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulap

Dulap obscur, în tine arde-un înger
Îmbobocit pe râşniţi de cafea
Visând piper rotund şi zahăr cubic,
Fără să-ţi ştie taina nimenea.

Ouă adânci cu-amiezi sub coaja fină
Tu-ascunzi tăcut, miresme ce le ierţi,
Dulci farfurii cu sufletul ca roza
De parfumat lângă mari peşti inerţi.

Dar la amurg cotloanele de umbră
Pline-s de spaima furilor gândaci!
Unde e cheia tandră şi subţire
Spre-a rupe neputinţa-n care zaci?

Ca s-auzim cum pentru-ntâia oară
Cuţitele vorbesc de mărul acru
Şi scos suav din căni miezul de apă
Să-ţi tremure pe rafturi, dulap sacru.

poezie de Emil Brumaru din Dulapul îndrăgostit (1980)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vară

La lăsarea serii lamentările cucului
Devin din ce în ce mai insistente.
Grâul îşi apleacă-n închinare mută spicul,
Maci roşii înfloresc în lan.

Tunetele trec de cealaltă parte-a dealului.
Cântecul greierului, ştiut de toţi,
Amuţeşte-n grădini.

Frunzele castanului
Sunt nemişcate.
Veşmintele tale foşnesc
Pe scara-n spirală.

Tăcută, o candelă clipeşte
În odaia întunecată;
O mână argintie,
Stinge lumina;
Noapte fără stele, fără vânt.

poezie de Georg Trakl, 1887-1914, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catarame

Între da şi nu, mă gândesc la Evtuşenko, aş spune da, optimist,
aş spune nu, mai realist, vibraţiile minciunii sunt puternice,
te lovesc ca o uşă batantă, numai furnicile roşii trec pe dedesupt, marx, engels, lenin, stalin, mao, kim, castro, ş. a.,
plouă cu stele pe morţi, săruturile noastre, iubito, urcă la cer,
vine vulturul să-mi caute ficatul, nu-l mai găseşte, face, scandal,
heil, vultur, e un final.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La adăpost pe Oceanul Pacific

După o zi lungă
Tata încuie uşile,
Ferestrele,
Obloanele ferestrelor;
Închide glasul vântului,
Întrebările zilei de ieri.

Mama stinge toate luminile
Din fiecare cameră, din fiecare bufet;
Închide televizorul,
Sclipirile luminii roşii ale inimii,
Ultima stea
De pe acest cer întotdeauna străin.

Şi-apoi, întinşi în pat,
Ascultă-îngrijoraţi sunetele-îndepărtate
Făcute de copiii lor care cresc

poezie de Kapka Kassabova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie

Zvon porneşte dinspre crânguri
Înspre zarea cea senină,
Picură uşor în gânduri
O tristeţe dulce, lină.

Raze-n alinări de îngeri
Vin din lacrima albastră,
În suavele lui curgeri
Timpu-îmi cântă la fereastră.

Săruturi de-adio, dulci,
Îşi pun florile-n petale,
Plesnesc cojile de nuci,
Mere roşii curg în poale.

Vântu-împrăştiind prin vie
Iz de sidefie coarnă
Mi-a stârnit melancolie
Şi emoţie de toamnă.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!