o balada tara moldova

României, de ziua ei - 1 Decembrie

Nu eşti tu de vină, ţară,
Că te-au înşelat ai tăi,
Că satrapii de afară
Îţi provoacă vânătăi.

Nu eşti tu de vină, ţară,
Că sunt Iude-n neamul tău,
Că ne fură, ne separă,
Ăl din frunte sămădău.

Nu eşti de vină, ţară,
Că-s hotarele ciuntite
Pentru-a nu ştiu câta oară
De popoarele smintite.

Nu eşti tu de vină, ţară,
Dar sa-ţi fure Marea Neagră?
Marea însăşi se prepară
De-a se despica întreagă.

[...] Citeşte tot

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gura lui Dumnezeu

Ţara s-a făcut de basm
ce durere minuntă
taci dar cu entuziasm
să ajungi-napoi îndată

Ce durere minunată
cade fulgul de lumină
iarna asta-i fără pată
iarna asta-i fără vină

Cade fulgul de lumină
taci dar cu entuziasm
ţara asta e divină
ţara s-a făcut de basm

Ce durere minunată
viitoru-a fost odată

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (30 noiembrie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dragoste şi blestem

Ia-ţi Ardealul în spinare
ţară dragă şi ne du
muntele unde ne doare
însă cel mai tare tu

Ţară dragă nu te du
nicăieri nu-i ca acasă
doar acolo-i sufletul
de care în iad ne pasă

Nicăieri nu-i ca acasă
muntele unde ne doare
neamului de noi îi pasă
ia-ţi Ardealul în spinare

Ţară dragă nu te du
unde-a dus iapa mutu

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (24 ianuarie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drob de Ţară

Norii-n Ardeal sunt bocet şi-ndurare,
Şi-s oasele tocate-n suferinţi,
Şi-s ocnele ce strigă din părinţi,
Care cu lacrimi îndulcit-au sarea
Cea care nu se vinde pe arginţi,
Cea care e mai scumpă decât pare
Că-ar fi că este sarea-n altă ţară
Mai ca a noastră - din gheţari fierbinţi,
Care din noi s-au rupt şi-au făcut marea
Cu valul şi cu-adâncul răzvrătit.
Ardealul ne e plânsul infinit,
În solniţe să-l aibă fiecare
Român, care de sare e albit
Să-şi poarte-n oase drobul lui de ţară.

poezie de Anatol Codru
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta Raiului

Motto:
Nu aurul, ci moaştele sfinte sunt avuţia unei ţări.

Poate că am ostenit să plâng un iad,
Sodome şi Gomore de-amar,
Pe Samsoni şi Caini, pe ingerii ce cad,
străine locuri, chipuri de coşmar.

Mă vreau acum la mine-acasă
loc de verdeaţă, loc minunat,
unde Biserica e încă mireasă
şi Iisus Hristos e cel înviat.

Căci eu sunt din ţara de brazi şi de har,
eu sunt din turma Tatălui,
drumul meu nu fu-n zadar,
căci am bătut la Poarta Raiului.

Eu sunt din ţara cu mucenici,
cu voievozi mărturisind credinţa,

[...] Citeşte tot

poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creştine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara copacilor

în ţara aceea ascunsă
nu existau drumuri
existau doar copaci

de bună seamă
nu ştiau să vorbească
însă foşneau poetic
deasupra unor oameni
fără topoare
iar
oamenii
(înrădăcinându-se)
deveneau copaci

poezie de Cristian Lisandru din volumul de versuri Fulguiri (20 decembrie 2017)
Adăugat de crislis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada studenţească

Din noaptea-aceea neagră nu mai ştiu
Nimic despre vecinul meu ca scrumul.
Poate-a plecat în zori, de timpuriu,
Poate-a murit, căutând zadarnic fumul.

Sau poate totul n-a fost decât vis
Ori vreo halucinaţie, pe care
Am încercat-o lâng-un manuscris
Într-un amurg cu vânt şi febră mare.

poezie celebră de Radu Stanca din Poezii (1973)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veniţi, români (poezie manifest)

Ţara noastră nu mai scoate
aur de multe carate.
Din frumoasa noastră vatră,
astăzi scoatem numai piatră.
De prin munţii cu păşune,
nu mai scoatem nici cărbune.
Din Câmpia Soarelui
şi cea a Banatului,
nu mai scoatem la hectare
mii de tone în hambare.
Din munţi a pierit pădurea.
A făcut prăpăd securea.
Acum ne chinuie gândul
că vom pierde şi pământul.
Până când, domni guvernanţi,
ţara asta o prădaţi?
Veniţi români! Ne cheamă ţara,
să-i readucem primăvara.
Veniţi în ţara legendară
unde străbunii ne lăsară

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (28 noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Albinuţa" la Toronto

La Toronto, lângă lac,
Multe poezii îmi plac,
Că eu am o carte întreagă
Din Moldova noastră dragă.
Dar, Toronto, tu, să ştii,
E bogat în librării
Şi avem aici noi parte
De tezaurul din carte.
Însă, nu ştiu cum, mânuţa,
Des mângâie Albinuţa.

poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nori negri s-au abătut

Peste ţara mea grădină,
Nori negri s-au abătut.
A rămas fără lumină
Fiindcă voi aşa aţi vrut.

În alb, toţi v-aţi îmbrăcat.
Aţi simulat puritatea.
Când de fapt, aţi semănat
Peste capitală moartea.

Cu mintea întunecată
Aţi învrăjbit iar românii.
Peste ţara lor bogată
Vreţi să fiţi doar voi stăpânii.

Chemaţi oamenii la luptă
De parcă suntem în război.
În două ţara e ruptă,
De cei care-au ajuns ciocoi.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (7 iulie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!