Poezii despre mihai ralea, pagina 25
Visare...
Nălucă sau chip ireal
Ce noaptea în vis îmi apare,
Tu, singurul meu ideal
Rămâi mereu zâmbitoare.
De trec prin necazuri și griji
La tine mereu îmi stă gândul
Și umerii mei solizi
Fără tine-i bate vântul.
De am bucurii, fericire
Și traiul îmi este ușor
E pentru tine iubire
Din inimă un colțișor.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aștept
Aștept să vină zorile,
Să văd cerul limpede senin,
Să-ți ofer toate florile,
Să știm mereu că ne iubim.
Mă voi pierde în amurg,
Să revăd cerul înstelat,
Să aud buciumul prelung,
Să stau cu tine îmbrațișat.
Te înconjur toata în privire,
Îți trimit gânduri curate,
Îți dăruiesc a mea iubire,
Dar tu ești așa departe!
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Promenada cu centauri
Doar mâine îmi sosește imaginația
cu chitanță cu de toate,
iar slovele, stau abătute în dicționar
voind să mă joc cu ele.
Prind de mână un cerculeț
și îl transform în scaun.
Dintr-o poamă
îmi sculptez cât de bine pot
o măsuță și parcă nu mă satur.
Și ea era drăguță
citind romantisme,
fredonând romanțe
numai eu - "Promenada cu centauri".
poezie de Antonio Mihai Vanț
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Mihai Eminescu
Știu: cândva, la miez de noapte,
Ori la răsărit de Soare,
Stinge-mi-s-or ochii mie
Tot deasupra cărții Sale.
Am s-ajung atunce, poate,
La mijlocul ei aproape.
Ci să nu închideți cartea
Ca pe recile-mi pleoape.
S-o lăsați așa deschisă,
Ca băiatul meu ori fata
Să citească mai departe
Ce n-a reușit nici tata.
Iar de n-au s-auză dânșii
Al străvechii slove bucium,
Așezați-mi-o ca pernă
Cu toți codrii ei în zbucium.
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
PRIVEAM...
Priveam întins la Carul Mare
Și-nconjuram Pământul.
Cine știe unde oare
Am fost atunci cu gândul?
Când în față ai prezentul
Concludent cu reveniri.
Tot mai vrei să iei trecutul
Filigranat de amintiri.
Te-a cuprins melancolia
Prezentei tale elocvențe,
Trăind intens copilăria
Parcă fără grijile curente.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Priveam...
Priveam întins la Carul Mare
Și-nconjuram Pământul.
Cine știe unde oare
Am fost atunci cu gândul?
Când în față ai prezentul
Concludent cu reveniri.
Tot mai vrei să iei trecutul
Filigranat de amintiri.
Te-a cuprins melancolia
Prezentei tale elocvențe,
Trăind intens copilăria
Parcă fără grijile curente.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu cei o curtenire...
Tu cei o curtenire
În glumă și dorești
Să-ți spun a mea iubire
În versuri franțuzești.
Dar eu sunt melancolic
Și nu știu să răspund.
Nu pot să-mbrac în glume
O taină ce ascund.
Tu râzi și-ți razemi capul
De umăru-mi încet,
Și-n ochii mei îmi cauți,
Vicleano, așa cochet.
Tu vezi că în iubire
Nu știu ca să glumesc;
Nu-ți pare oare bine
C-atâta te iubesc?
poezie celebră de Mihai Eminescu (1876)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steag în zare
Care-au putut veniră după steag,
Era destul de roșu ca să-l vadă,
Iar unii s-au oprit pe câte-un prag,
Rămași nevolniciei proprii pradă.
Eu mă mai duc, dar când nu voi putea
Să merg nainte-n Viață tot năvalnic,
Aprinsul steag în zări l-oi arunca,
Așa cum marea roșul soare falnic
În dimineți senine, rumenind
Întinderile verzi și de argint.
poezie celebră de Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grădina amintirii
Nu poți fi moartă cât mai sunt eu viu
Te simt în orice fibră din ființă,
Nu te primește Lethe-n neființă
Cât mie-mi este dat ca să mai fiu.
Te port în mine ca un arbor seva
Și-nmurgurești în fiecare gând
În trupul meu cu rodnicu-i pământ -
Rămâi fecundă pentru mine Eva.
Cât voi mai fi, alături o să fim
Iar în copaci o floare lângă-o floare
Va străluci-n culori mirositoare
În al grădinii noastre țintirim.
poezie celebră de Mihai Beniuc din Lupta cu îngerul
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Afară (în memoria lui Mihai Eminescu)
Afară plouă fulgerând!
E dis-de-dimineată.
E primavară doar în gând
și tristă-mi este fața!
Îmi amintesc - din când în când -
că tu mi-ai dat povață
să fie primavară-n gând
înseninându-mi viața!
Dar cât de trist se zbate-n cer-
dorința-mi să ajute-
acest eter de lerui ler
și lacrimi ne-ncepute...
poezie de Dana F. Zaharia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!