mi-as dori

Cântec de drum

Când am pornit, ştiam doar că-i departe
Şi-i tare greu de-ajuns unde voiam;
Dar unde-i acel unde nu ştiam
Căci nu-l găsisem încă-n nici o carte.

Pe drumuri lungi şi vechi, bătătorite
De-atâţia mulţi porniţi'naintea mea,
Am colindat călăuzit de-o stea –
Icoana unei lumi întrezărite,

Dar într-o zi o fată – bat-o focul –
Mi-a-ntors din cale pasul obosit...
- Unde-aş fi fost de nu m-aş fi oprit
Şi nu mi-aş fi vândut ei tot norocul?...

poezie celebră de Ion Minulescu (1904)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cantec

Vis in strune de vioara m-aş cânta
Chiar de-o sa doară viaţa auzită-n coarde...
Plângând cu melodia din sufletele calde
M-aş transforma in vânt... si aş zbura.

Deaupra unei stele, culcus mi-aş face-n cer
Să nu m-aud in taina celor ce mă cântă,
Să nu le-ating simţirea când zâmbetele pier,
Să le cuprind cu struna, aripa lor frânta.

Veghind eternitatea gândurilor rupte,
M-aş alina stiind ca tu, nu ţi-ai pierdut menirea.
C-ai triumfat in ceruri nemurirea,
Că mi-ai urcat in suflet, pe scările-mi abrupte.

poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când viaţa...

Cred că însăşi viaţa noastră va dori să ne implore,
Parc-o văd îngenunchiată, cerşind casa de la noi.
O priveşti, se umileşte, stă cu fruntea în noroi
Şi suspină spre icoana ce aproape o ignoră.

Mult în faţă, pe o bancă, trupul zace în neştire,
Şi clipeşte-ncet când viaţa îi cerşeşte lui un loc.
Începuse să îi placă amorţeala fără foc
Şi e rece, şi îi place, şi-i e frică de trăire.

poezie de Loredana Tudor
Adăugat de Loredana Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motivaţie

Spre patrafir nu simt chemare
Deşi mă-nchin la cele sfinte
Şi e convinsă a mea minte
De a religiei splendoare
E de mirare, prin urmare
Să fiu în sânu-acestei ginte
Şi totuşi, îmi găsesc cuvinte
Să vă răspund la întrebare:
Aş vrea să am odată girul
Să port pe mine patrafirul
Să-i simt obrazul ca smântâna
Şi gura-i neasemuită
Căci aş dori să-mi pupe mâna,
Duduia cea închipuită!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lingua nostra

eu am învăţat limba maternă cu tata,
mama, femeie tânără şi voinică,
alerga când în deal, când în vale,
căra desăgi cu demâncare
pe coada sapei,
trecea prin ape cu poalele sumese,
avea dreptate Oedip ăla,
dacă mă năştea băiat,
mi-aş fi scos ochii
ca să văd mai limpede cu inima,
dar din fetiţa îndrăgostită de
cuvintele tatălui
nu putea creşte decât
un suflet de pergament,
un palimpsest femeiesc pe care lumea
îşi caligrafiază durerea.

poezie de Luminiţa Ignea din Fluturele de lampă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nu fii cel de azi
nu suspina pentru trecut
nu-ţi dori să fii cel de mâine
fă din tine
fiinţa fără limite de timp
vezi viaţa ta
în tot ceea ce naşte
în toate existenţele
în toate morţile
şi vei şti
că aşa ai fost şi eşti
pentru totdeauna
nu-ţi marca drumul
el se continuă singur
e eternitatea ta
şi eternitatea eşti tu.

poezie clasică de Cecilia Meireles
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt a ta

Nu sunt a ta, nu m-am pierdut în tine
Nu m-am pierdut, deşi mi-aş fi dorit
Cum candela-n amiază nu se mai vede bine
Şi cum un fulg de nea în mare s-a topit.

Tu mă iubeşti şi-aş şti să te dezmierd
Că ai o fire bună, iubitoare
Dar eu sunt eu şi vreau ca să mă pierd
Ca o lumină ce se pierde-n soare.

Hai, nu mai sta, scufundă-mă-n iubire
Să nu mai văd, să n-aud un cuvânt
Furtuna dragostei să bată făr' oprire
Să fiu o lumânare prinsă-n vânt.

poezie de Sara Teasdale, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţ să merg

în lumea noastră
cinismul capătă valenţe
de competiţie acerbă
nu eşti cel mai frumos
nici eu nu sunt floarea perfectă
nici generos pe cât mi-aş fi dorit
să fii nu eşti
eu sunt delfinul rătăcit
între un plin şi-un gol
pe care cerul ruinat apasă
alte şi alte dureri
în viaţa asta sălbatică
tu desenezi un dor căprui
pe gura mea de aer
iar eu sculptez în nisip
cinismul de-a merge departe

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Punctualitate mioritică"

Corectitudinea-i un "viciu",
Căci Domnu-a dat doar "virtual,"
Să fie omul punctual,
Când vine-acas', ori la serviciu
De vii la timp, e un indiciu,
Că eşti desigur anormal,
Iar eu, în mod paradoxal,
Nu mai îndur acest supliciu
De-aceea, dornic să mă plimb,
Serviciul aş dori să-mi schimb...
Cum fiecare liber e
De-a "paşte" unde vrea, ca renul
M-aş angaja la CeFeRe,
Că-ntârzii permanent, ca trenul!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nesimţurile

Nu mai aud cocoşi cântând în zori.
În locul nopţii n-aş mai vrea să plec,
Suflet să fiu, nu mi-aş mai da fiori,
Floare de-o zi, n-aş vrea să mă petrec!

În satul necopilăriei mele
Cântau cocoşii, parcă murmurând:
– Neviaţa te va duce printre stele,
De unde nu se-aud cocoşi cântând!

Mi s-a făcut o linişte-n privire;
Dacă n-aud, măcar să gust, mi-am zis,
Nemoartea mirosind a nemurire,
Ca pipăitul unui orb în vis!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!