lanturi

Doliu de toamnă

E doliu în noapte şi-n golul privirii
Şi plânge-n adâncuri şi astrul Luminii.
Miroase a toamnă, cad frunze de ploi
În gânduri, în suflet, ades peste noi.

Miroase a rânced, a nuci şi-a sarmale,
Miroase a ploaie în gânduri... şi doare
Sub pleoapele-n neguri ascunsa durere,
Când vântul zvâcneşte, în lanţuri, spre stele.

Cărări de tăcere, sub stropi sidefii,
Îşi plimbă sub ramuri, etern simfonii.
Se-nvârte umbrela în cercuri de vis
E doliu în noapte... lumina s-a stins.

Mai trec tufănele pe strada de jar...
Sculptată în răni de uitat chihlimbar,
Rămâne-n memorii, în numele meu
Şi toamna aceasta zăcând pe traseu.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima curge

Lacrima curge
Şi setea devine secetă,
Săpând în carne şanţuri adânci.
Incestul ia cote alarmante
Şi grave. Părinţii au privirile greţoase, hulpave,
Viaţa se scufundă în anormalitate...
E drumul spre moarte...
Mama fiu-şi îngenunche, tata fiica-şi necinsteşte
De durerea asta, Sfinte, ne păzeşte!
...................................................................
Adulterul se propagă ca o molimă
Şi sporeşte. Şi ne inundă
Sufletul pregătit de a morţilor nuntă.
Râu de lacrimi se strâng în oceane
Iadul ne prinde în al durerilor cleşte.
Alergăm cu tălpile goale
Şi dalele Iadului ard.
Lanţuri grele-ngenunche poporul...
Crucile cad...
Ce orori! Ce tragedie!

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi şi eu...

Un înger stă şi mă veghează,
Păzindu-mi sufletul de muritor,
Ce sunt eu.... al lumii care mă trădează?
Poate chiar eu-s al lumii trădător...

În spaţiul care se curbează contemplu al nemuririi timp,
Acel veşnic înger care mă veghează...
Stau, privesc în întuneric... cu sufletu-mi îl simt...
Din umbră în lumină alintat, zorii-n mare se revarsă...

Un om atât... şi stelele de m-ar iubi,
N-aş putea să mângâi orizonturi calde,
Eu doar atât, un muritor...
Aştept lumina care vine de departe...

Pe ţărmul unei lumi, într-un univers absurd,
Trăim atât de încărcaţi cu suflete goi...
Destine ferecate cu lanţuri de patos, stinse la amurg,
Precum cei ce mor sub ceru-nsângerat şi se numesc eroi...

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandru Nicovici
Adăugat de Alexandru Nicovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pânză pe condei

Asează-te pe piept
Fi-mi pânză de şoaptă
Mătăsoasă în adiere
Pe condeiul înfipt în stern
Spre etern...
Şi eu am să-ţi fiu
Pavăză valurilor
Ce vor încerca
Să-ţi înghete pe trup
Adăpostindu-te în cabina inimii
Corsară regină
Să-mi arăţi galioanele
Ce jefuiesc aurul din poezii
Dijmărind mateleoţi poeţi
Ce vâslesc sub punţi
Auzind zarafeturi
Şi dezmăţuri
Ale colonialilor stăpâni
Peste marea de cerneală....
Să dezlegăm din lanturi

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrei să ştii care e cea mai mare putere de care nici nu-ţi pasă? Puterea de decizie – da, nu eşti obligat de nimeni în afară de tine să suporţi ceva; e strict treaba ta dacă alegi să înghiţi toate nedreptăţile care ţi se fac şi să taci ca un miel blând fără să-ţi aperi demnitatea. Da, nimeni nu te poate reţine să renunţi la ceva dăunător ţie în afară de propria ta frică; crede-mă: te vei descurca şi pe cont propriu cel puţin la fel de bine. Gândeşte-te pe termen lung la beneficiile pe care le poţi avea. Da, ai tot dreptul din lume să găseşti pe cineva care să te aprecieze. Nu eşti legat de un loc sau o persoană cu lanţuri indestructibile. Acestea se află doar în mintea ta şi te împiedică să faci ceea ce ştii deja că ţi-ar fi mai bine. Strânge din pumni, adună-ţi puterile şi ia o decizie în folosul TĂU!

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum l-am putea numi

Cine trece prin foc
Cine trece prin ape
Cine nu-i secerat de raze de soare
Cine se trece prin noapte,
Cine-şi depăşeşte încercările
Şi lună de lună zâmbeşte
Chiar dacă totul se dărâmă în el
Şi sufletu-i putrezeşte
Cum l-aş putea numi?
Cine are tăria
De a se seinucide
Cine trăieşte-n iubirea duşilor
Şi-n ei se regăseşte pe sine
Cine nu-i ucis de lavine
Cine se pudrează cu pământ
Cine poate trăi din gânduri
Şi umblă pe planetă flămând
Cum l-aş putea numi?
Cine se ridică din praf
Şi nu moare în accidente

[...] Citeşte tot

poezie de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alte zile de vară

în plină vară noaptea nu încetează să cadă

// nu, nu scriu despre moarte //

scriu despre lumina de pe străzile iaşului

care străluceşte ca un bec incandescent şi transformă culorile

/

se vede cum asfaltul s-a facut negru

sufletele copiilor roşii

inimile noastre albastre

şi roţile se învârt/ mergi în urma unei maşini ca un câine pe care stăpânii l-au abandonat

aceea e maşina în care ţi-ai uitat copilăria

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Stupca

Bădiţă Ciprian, poate pe-aici,
Pe-aceste singuratice poteci
Ai urmărit un gând cu paşii mici.

Pe-un zvon duios ai dat să te apleci
Ori pe lumina unui licurici,
Pe-un fantomatic zbor de lilieci...

În vitregia anilor fugaci
Ai înfruntat tirani şi temniţi reci
Că te-ai făcut durerilor tălmaci.

În tine au strigat amar de voci
De schingiuiţi de lanţuri şi butuci,
Blestem stăpânitorilor feroci!

Tu ai ştiut din bezne şi surghiun
Lumina, libertatea s-o evoci
Şi dragostea pământului străbun.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Oniga
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Misterios iubit

Tu ti-ai făcut un paradis din poezie
si din vis cuvinte multe si frumoase
le asezi in cercuri cu femei
Esti zeul lor zeul femeilor indragostite pline de iubire
Esti prins in lanţuri de iubire nu poti sa fugi nu vei scapa...
Iubesti iubesti pe sine
Te-ai îndrăgostit de marea iubire... si ele sunt legate doar de tine!
Uita ca viaţa e scurtă si frumoasă... rămân inchise-n case
Sânt mii de inimi care bat toate au o speranţă
asteaptă ziua norocoasă: tu esti... aleasa!
Imi ceri cuvinte multe si frumoase de multe ori misterioase
Eu... vreau sa ies din cand in cand din case
Să-mi umplu sufletul din mers să scriu si eu un vers
Noi nu stim cui te adresezi
Esti univers!
Va trebuii ca sa ne suni
Altfel te pierzi pe drum iubire

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne odihnim o clipă pe o rază

Cai din pietre albastre cu aripi
Sparg doru-n copite pe loc,
Pe-obsesia timpului dorm
Cu arme de sânge şi foc.

Iarna respiră-n petale de flori,
Flăcări de rouă usucă pământul,
Inima ta m-a legat de vecia
Iubirii ce-nvăluie vântul.

Scriu pe-o hârtie-amintiri
Despre calul din pietre albastre,
În pielea lui îngerii dorm
Împreună cu gândurile noastre.

Nu obosesc s-adun de pe câmp
Stele de spice ascunse în vis,
Din mană renasc pentru tine
Intrând în Raiul de lanţuri cuprins.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!