ion ratiu

Tăcerea

Tăcerea mă strânge
În braţe de fier.
Îmi sugrumă personalitatea
Şi visele...
Mă amăgeşte... şi mă arde
Pe catafalcul durerii.
Mă cheamă din lumea mea pură
Cu iz de albastră singurătate
Spre tăcerea din moarte.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rapsodie fără culoare

Eu eram albastru
tu erai mov,
două destine paralele
care se încrucişau
în poeme gri
puse pe note
într-o rapsodie fără culoare,
de ce curcubeul
e atât de egoist?

poezie de Ion Ţoanţă din Rapsodie în mov
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramă

Îşi pierde credinţa despota păpuşă,
Ascuns, căci jurnalul îi ţine-o mătuşă
Ce zice c-aduce cu plată prea multă:
O rîde, n-o crede oricin-o ascultă.
Toţi strig cînd văd moda d-aici că ea poartă,
Văz haina strămoşii d-un veac ce e moartă.

poezie de Ion Heliade-Rădulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofă ultimă

Dimineaţa
când a venit medicul închisorii
era prea târziu.
Trupul lui Ion
se crispase pe scândurile patului.
Spumă verde se ivise în colţul gurii.
A început să râdă de Sultana
că nu ştie să facă paşii la horă.
Pe urmă a înjurat boii
care întârziau la jghiab
şi a murit.

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa roşie

în baza de date a lui Dumnezeu
inima mea e mereu şarjată
dacă îndreptându-mă totuşi
de odaia în care picură neâncetat hemoglobina
un magnet nevăzut mă ţine
pe circumferinţa verde
a satului de munte
unde lucrază mirific
aerul bine oxigenat şi
mi se pompează în infrastructură
combustia de a doua zi.

poezie de Ion Scorobete
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izbăvită ardere

Curcanii au mutat pe soare şirul
De gâturi cu, nestinşi, cartofii roşii.
La cerul lăcrămat şi sfânt ca mirul
Rotunzi se fac şi joacă pântecoşii!

Şuviţa stelei noi întinge-n ape,
Un stăpânit pământ ascultă ani,
Pământul s-a lipit de steaua-aproape.
Nuntesc, la curtea galbenă, curcani.

poezie celebră de Ion Barbu (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce zici, Doamne?

Vorbesc cu tine, Doamne,
de ce nu-mi răspunzi?
Văd lumea în fulgi de gheaţă
şi stele căzând,
sufletul umblă singur,
nu-şi mai poartă corpul.
Ai trimis tu moartea,
să facă dreptate?
Nu cumva să greşeşti...
ce ai de zis, Doamne?

poezie de Ion Răduţ din Un pod peste timp
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofă ultimă ...

Dimineaţa
când a venit medicul închisorii
era prea târziu.
Trupul lui Ion
se crispase pe scândurile patului.

Spumă verde se ivise în colţul gurii.
A început să râdă de Sultana
că nu ştie să facă paşii la horă.
Pe urmă a înjurat boii
care întârziau la jghiab
şi a murit.

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă în suflet cu găleata

A plouat atât de mult că mi-au răsărit florile
Pe straturile de celule
În care am plantat dragostea.
Încă plouă cu lacrimi, cu fluturi şi îngeri, cu stele şi dor.
Îmi curăţ tihna de întunecare, apoi în tăcere adorm

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umilinţe

Umilinţa zilei
din cuvinte oarbe
scoate sunete rebele
ale unor ambiţii văduve
aducând un amestec
de ţipete informe.
Pe grumazul nămeţilor
din jungla sufletului,
apar cimitire de iluzii,
ce ascund sala de osândă
a viitorului.

poezie de Ion Răduţ din Un pod peste timp
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!