Poezii despre din prea mult sau prea putin, pagina 25
Am ascultat
Mi-ai spus: devino poezie,
Am ascultat și uite-acum
Inspir, recit... o feerie
Expir în vers, iubire spun
Mă simt mai bun, parcă un altul,
Mi-e cerul sursă de frumos,
Dinspre pământ privesc înaltul,
Cum plânge lacrimile jos
Nu e doar ploaie, e un cântec,
Al mamelor ce ne-au lăsat
Să coborâm din al lor pântec
Și să trăim aici, curat
Suntem copii, este o joacă,
Mai și greșim, poate prea mult,
Lăsând ca timpul să ne treacă,
Din fașă până la adult
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre iubire
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre plâns
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Femeile sunt doar ca ele
Femeile sunt ca vulcanul,
Care erupe când vrea dânsul;
Când râd prea mult, le-apucă plânsul,
Când plâng prea mult, își pierd aleanul;
De-atâta plâns, le umflă râsul,
De-atât alean, golesc oceanul.
Dar ele-s forța lor lumească
Și fac ce vor cu ce vor ele,
Nu au nici țărmuri nici zăbrele,
Nici ceas de-l rău, nici gânduri rele,
Ci doar o poală de surcele
S-aprindă-un foc să se-încălzească.
Un rug cu ochi de semanteme,
Sau doar o singură scânteie,
În vechi palate și-n bordeie
Ca o mirabilă idee
Din focul sacru de femeie,
Aprins pe-același vechi dileme.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre râs, poezii despre frumusețe, poezii despre foc, poezii despre femei, poezii despre vulcani, poezii despre struguri sau poezii despre râuri
Prieten drag!
Cerul nu încăpea de-atâta fericire
Când dimineața, mă îmbrăcai cu rouă de iubire
Și toată valea era plină de floare de salcâm
Iar tu, nu mă lăsai să plec, voiai să mai rămân!
Știu că furai săgeți de soare dintr-un apus
Și că stăteam îmbrățișați în ploi care s-au dus
Erai un vis frumos, erai o tânguire
Iar eu, o carte cu versuri de iubire.
Demult, voiam cu flori de tei să mă cuprinzi
Dar erai mult prea departe să-mi răspunzi
Credeai că rătăcind prin lume, mă poți uita
Furându-mi curcubeul din primăvara mea.
Acum, mă rogi să mai rămân cu tine-o vară
O oră, un anotimp sau chiar o seară
Dar să-nțelegi că ești un prieten drag și bun
Nimic mai mult, e prea târziu să mai rămân!
poezie de Lucia Guriță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre flori, poezii despre văi, poezii despre tei, poezii despre seară, poezii despre rouă sau poezii despre primăvară
Rană vie (Prietenului meu, Dan Tristian)
Din păcate numai vremea este leac
Bubelor acestea care se numesc
Dragoste rănită, suflet omenesc
Să ne treacă este prea puțin un veac.
Doamne, dă-mi o viață cât o veșnicie
Sau mai bine moartea să mi-o dai în dar
Dacă tot îmi curge timpul în zadar
Din această viață ca o rană vie.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie sau poezii despre moarte
Mult dincolo
Mult dincolo de ideea săvârșirii de fapte bune sau rele,
se afla un câmp. Te voi întâlni acolo.
Când sufletul se odihnește în acea iarbă,
lumea este prea întreagă pentru a mai fi ceva de spus.
Idei, cuvinte, chiar expresia "a fi alături",
nu mai au nici un sens.
poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre odihnă, poezii despre idei, poezii despre cuvinte sau poezii despre bunătate
Eu n-am spre cine
Tu vei veni sau vei pleca
Eu n-am la cine să mă duc,
Vei coborî sau vei urca
Eu n-am spre cine să mai urc.
El se va trece sau va sta
Eu n-am spre cine să mă trec,
Va blestema sau va ierta
Eu n-am pe cine să petrec.
Tu, el, această lume poate
Schimba-se-va pe rând în toate,
Puțin, puțin mai mult sau toată
Eu nicăieri și niciodată.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare
* * *
Oameni-ți vor spune totdeauna...
E prea sus!
Niciodată că ești prea jos
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaia
A fost atâta soare
Și câtă bucurie
Și ploaia are farmec
Că-i din copilărie!
Copile, să te bucuri
Cât cerul e al tău
Că vine-apoi furtuna
Și nori pe capul tău!
Și ce minunăție,
Frumosul e divin
Din soare sau din ploaie
Dar vai, e prea puțin!
Și plouă a-mpăcare
Ca dup-un stins blestem
Te chem, iubire mare,
În vale, în Sichem,
[...] Citește tot
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre copilărie, poezii despre bucurie, poezii despre trandafiri, poezii despre nuntă sau poezii despre nori
Azi vreau să-ți scriu, iubito...
Azi vreau să-ți scriu, iubito, un preafrumos poem,
Cu umbre de tristețe, iluzii și blestem,
Căci tot mai hâd e veacul, meschin și furios
Și-aș vrea să-mi sting tristețea gândindu-te frumos.
Știu c-ar putea să-ți sune banal și prea lumesc
Aceste vorbe simple: "Frumoaso, te iubesc!"
Dar prea puțin, în lumea aceasta, de granit,
Se-aud vorbiri de suflet, de dor și de iubit,
Și știu că sunt poetul ce pare că-i căzut
Din vremuri prăfuite, din vremuri de demult,
Un aiurit ce cântă, cu viers cam desuet,
Iubirea pentru tine, în tainic alfabet
Și zâmbete în juru-i stârnind, cu înțeles,
Sau râsete-nfundate, venind din gând pervers...
Dar vine vremea-n care, doar gândul diafan,
Va scoate omenirea din hăuri la liman.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre gânduri, poezii despre zâmbet, poezii despre vecini sau poezii despre religie
Rotund dur
pas fără tipar, prea lung, prea apăsat,
prea des, pas fără drum,
expulzat de zei din cerul împrăștiat în toate părțile.
amurg complice cu geamuri cu jaluzele,
monotonie de metal, de marmură, de ape
și o dimineață ca o pată
silită să apară ca somnul să-ngroape.
neînvățată durere în mreji subtile
apare în poală pitită.
acele lucruri în veci nepieritoare
încep să respire mereu nedormite,
nesfielnice, oprind încă o dată
goana nebună din rotundul dur.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre dimineață sau poezii despre apă