de ziua independentei

Zi de Crăciun

Cer de plumb în ziua mare,
Chiar ziua lui Moş Crăciun
Care stă în aşteptare
Să primeasca un zăbun,

Un zăbun de nori cu ploaie
Ori măcar fulgi de zăpadă
Să alunge din zăvoaie
Cerbii ce-s porniţi pe sfadă.

Pomii parc-ar fi de piatră
Nu se se-ndoaie, nu se mişcă
Într-o lume idolatră
Rotită ca o morişcă.

O pădure pustiită
De neaşteptate geruri,
Într-o vară răvăşită
De furtuni picând din ceruri

[...] Citeşte tot

poezie de Virgil Ciuca (25 decembrie 2012)
Adăugat de Virgil Ciuca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Era de ziua nunţii tale,
Când viu se-aprinse chipul tău,
Deşi norocu-ţi zâmbea în cale
Şi lumea, doar iubire-n jurul tău.

Şi-n ochi o slavă luminoasă
(Oricare putea fi)
Fu tot ce pe pământ privirea-mi dureroasă
A putut-Încântare-privi.

Poate acel foc era pudoare
-Drept asta trece-ncai-
Deşi el deşteaptă o mai cumplită ardoare
În pieptul aceluia, vai,

Care, de ziua nunţii tale,
Văzu cum viu se-aprinse chipul tău,
Deşi norocu-ţi zîmbea în cale,
Şi lumea, doar iubire-n jurul tău.

poezie clasică de Edgar Allan Poe din Tamerlane and Other Poems (1827), traducere de Dan Botta
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 43

Cu cât ţin ochii-nchişi, cu-atât ei văd mai bine
Pentru că ziua-ntreagă se uită la prostii,
Dar noaptea când visez, ei te privesc pe tine
Şi-n beznă ard puternic, şi ard în beznă vii.
Iar tu cu umbra ta ce umbre luminează,
Poţi cu a sa esenţă spectacol să oferi,
Căci cu lumina ei ziua o eclipsează
Şi ochilor ce nu văd ea le redă vederi.
Cum aş putea să spun c-am ochi blagosloviţi
Atunci când te privesc doar ziua la lumină
Când tu în toiul nopţii o umbră îmi trimiţi
Prin somn, pe ochii orbi să se aşeze-n tihnă.

Şi ziua-mi va fi noapte până te voi vedea,
Iar noaptea va fi zi când te visez în ea.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic

Se ia o cochilie.
Se pune în ea un suflet
sau mai multe,
apoi se închide uşa.
Se crapă ferestrele
pentru a se putea distinge
ziua de noapte.
Fiecare are voie
să se adapteze situaţiei,
nu au dreptul să (se) plângă.
Li se dau toate cuvintele
spre folosinţă...
Socializarea rămâne însă interzisă -
Ciocu' mic să nu deranjezi vecinii.

Se ia o cochilie.
Se pune în ea o viaţă
sau mai multe,
se taie gazul, lumina, aerul...
Se închid ferestrele

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul făuritorului de pâine

Cu credinţă, speranţă şi rouă de sudoare,
Ostenind povarnic pentru ziua de mâine,
Bobul de aur pârguit în ţăst divin de soare
Să-l prefacă-n bucurii cu-aromă de pâine.

Se topeşte-n arşiţa cuptorului de soare
Şi curge discret precum fluviul de grâne,
Cu credinţă, speranţă şi rouă de sudoare,
Ostenind povarnic pentru ziua de mâine.

Din vatra-ncinsă de-a soarelui dogoare,
Strânge căldură-n lanul propriului sine
S-o dăruiască la coptul pâini-n cuptoare,
Menită taina curgătoarei vieţi a-ntreţine,
Cu credinţă, speranţă şi rouă de sudoare.

rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

Ziua Unirii -
peste oraşul nordic
ger siberian

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ziua şi noaptea
Mă gândesc doar la tine:
Eşti opera mea!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce pe el îl îmbolnăveşte ceea ce pentru alţii....

De ce pe el îl îmbolnăveşte ceea ce pentru alţii
este leac? De ce este cartea
pe care şi-un copil o poate înţelege
beznă pentru ochii lui? De ce este
limba vorbită de toată lumea
străină pentru el, incomprehensibilă?
Ziua care constituie prezentul
nu este şi ziua lui, şi chiar mai puţin noaptea,
câinele care latră pe-un teren sterp,
coapsa expusă
la colţul străzii de femeia pierzaniei,
ţara îndepărtată cuprinsă de flăcări...
ţărâna care refuzând prea adesea
devine deodată nefertilă
şi sfârşeşte-n banalitatea unui fulger îngheţat,
reflectat la nesfârşit în oglinda opacă a pământului.

poezie de Carlos Barbarito, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dragă viaţa

Zorii bat în dimineaţă,
Se deschid porţile-rai:
– Bună ziua, dragă viaţă,
Sunt comoara ce o ai!

Colo-n cercuri se deşteaptă
Tril de păsărele mii
Şi pe tine te aşteaptă,
Nu întârzia să vii!

Razele îşi fac ochiade
De săgeţi în vârcolaci
Şi de tine tot întreabă:
Unde eşti tu ori ce faci?!

Lasă-ţi paşii să te ducă
Pe poteci de sfinte nai,
Clipa-ncearcă să te-aducă,
Nu uita popas să-i dai!

[...] Citeşte tot

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcere la copilărie (sonet)

ÎNTOARCERE LA COPILĂRIE
(sonet copilăriei)

Mă-ntorc la copilul din sufletul meu,
Să-i spun că din ochi se scurge râu de dor
Şi inundă icoana bunicilor
Din altarul inimii ca un muzeu.

Mă furişez în al căsuţei pridvor,
Cum în vremuri frumoase mergeam mereu
Ca toţi nepoţii, la masa din antreu
Încărcată-n cinstea sărbătorilor.

Las dorul la streaşina speranţelor,
Când văd pustiu în copilăria mea,
Să nu-l topească ploaia lacrimilor.

De străbuni tot mai săracă e lumea
Şi plânge cerul cu lacrimile lor,
În Ziua Copilului lăsând jalea.

[...] Citeşte tot

sonet de Maria Filipoiu din Sonete dedicate (30 mai 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!