Toate rezultatele despre covor, pagina 25
Eu vreau totul sau nimic
Eu vreau totul sau nimic,
Tu-mi oferi câte un pic,
Clipe dulci de amor și dor
Sau fior după fior.
Eu vreau sărutări nebune,
Tu îmi dai... ce nu pot spune,
Ce nu îndrăzneam a-ți cere
Îmbrăcându-mă-n plăcere.
Eu vreau merele-ți din sân,
Tu credeai că sunt păgân,
Tandru, blând, nerușinat,
Însă sfârcul... mi l-ai dat.
Eu vreau mijlocul de floare,
Tu mă prinzi c-o-mbrățișare
Și mă strângi năucitor,
Între coapse... pe covor.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Podoabe de suflet turcoaz
timpul îl cuceresc miliardară în idei
sentimente romantice mă ridică-n extaz
în flux nemărginit curg slove din condei
dragostea de poezie e podoabă turcoaz
sub ploaia ochilor versul mi-e adăpost
îmi alină sufletul când durerea mă arde
toate au o menire cum toate au un rost
scânteile minții sunt jocuri de petarde
tăcerea mea-i ca stânca spălata de izvor
să simt mântuirea cu stropi de agheasmă
am învățat să pun la tristețe zăvor
clipele să se scurgă-n clepsidre de miasmă
toamna vieții mele-i țesătură de covor
cu decoruri vesele optimizate-n plasmă
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colinda
Pe cel camp verde-nflorit,
Holerunda lerui Doamne,
Paste-mi o turma de oi.
Dar la oi cine-mi sedea?
Sedea zeul Dumnezeu.
Si-mi sedea pe-un buciumas,
Si-mi zicea-ntr-un fluieras.
Cum imi zice, oi imi strange,
Cum imi trage oi intoarce.
Graia zeul Dumnezeu:
-Bata-va focul de oi,
Am albit pe cap ca voi.
Sarea miala d-ochesala,
Sarea-n vant sarea-npamant
Si din grai asa graia:
Nu ne, Doamne blestema,
Numai Doamne iti alege,
Noua sute de oi, sute,
Si vreo zece berbecei,
Si te du la targ cu ei.
[...] Citește tot
folclor românesc
Adăugat de vanghelis007
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis de toamnă
Mă-nchid, prin al nopții târziu,
în lumea cu visuri trecute,
cu cerul mereu azuriu
și drumuri adesea bătute.
Îmi caut, sub frunze, un semn,
o urmă-a potecii pierdute
prin visul în care mă-ndemn
spre clipe demult petrecute.
N-am grabă în lumea din vis,
nu-mi pasă ce frunze-or să cadă,
curată va fi, mi-am promis,
poteca și-n strat de zăpadă.
Iar dacă va fi, uneori,
ascunsă-n covor de petale,
voi face cărare prin flori
spre vara ce-așteaptă o cale.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minipoemele nopții
știu
luna se plimbă noaptea
pe acoperișuri
cu mâinile la ochi
stelele cred
că e somnambulă
îngerii mirați și ei
citesc în scriptură
apocalipsa
un nor ieșit la plimbare
o salvează și se ascunde
în pălăria șarpelui
otrăvite de nesomn
ciupercile
se pomenesc ude
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (27 mai 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reproș la propria persoană
N-am scris nimic de dragoste pe noul an
Și nu-i semn bun, că de n-o ai e precum ban
Ce-ți va lipsi și-ți va rămâne numai sănătate
De care uiți crezând c-o ai... și n-ai dreptate!
Nici de prieteni nu mai vrei să știi, că te-au uitat
Și nici părinți n-ai mai îmbrățișat, că au plecat...
Tot crezi la nesfârșit că anii-ți aparțin
Să îi întinzi ca pe-un covor, un sul... se duc și vin!?
Ai picat singur în capcana nemuririi
Ce-o știi că nu-i, joci jocul nesimțirii
Tratând inevitabilul cu multă indiferență;
N-ai învățat nimic; risipitor de experiență...
... De mii, de zeci de mii de ani... Incompetență!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul unei zile
ziua este sfântă, noaptea e divină
sunt două jumătăți ale unui întreg
ziua e nestemata timpului diamantină
pentru șiragul vieții veselă o culeg.
viața este o minune de la Dumnezeu
o cinstesc în versuri cu firea boemă
în chip de lumină se pogoare mereu
aduce omenirii fericirea extremă.
drumul e mirific de la soare la stele
timpul se scurge lin ca un izvor
dă o noimă sfântă sentimentelor mele
înaintez în viată pe un floral covor.
raze împletesc iubirea ca niște andrele
minunea îmi inundă sufletul în ritm sonor.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu,,, toamna
tu... toamna
mi-e toamna tristețe
petale de roze zac scuturate
fără culoare
și-apusul e mereu aproape
și-atât de departe se deschid zorii
plină de griuri lumina răsare
cerul de plumb amestecă norii
și plouă mărunt zile la rând...
prin porii deschiși
frigul îmi intră până la oase
și carnea mă doare
parcă-i o rană
singur sunt pe-alei pustii
pășind pe un covor de frunze roase
doar vechi amintiri îmi picură-n gând
când tu erai și amândoi -
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste II
Ți-aș spune despre zorii răsăriți ce ard,
Când curge dimineața în viselele de iele,
Și marea din privirea ta e-o pură adiere
Ce se revarsă-albastru pe țarmul tău de jad.
Ți-aș pune un pământ himeric la picioare,
Când ziua lunecată-i în paradis de vară,
Pe-al său covor pășește, poveste solitară,
Mareele amiezii iubiva-ți trupul moale.
Ți-aș spune bucuria-n chemări îngemănate,
Când naște seara cerul prins în amurgul său,
Și tu miroși a iarbă și viața-a trupul tău
Ce dulce-i din izvorul al sânilor să-adape.
Ți-aș pune veșnicia pe trupu-ți de vioară
Și aș pluti cu ea în ochii tăi să piară!
sonet de Aurel Petre (27 iulie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunzele în bejenie
Într-o toamnă aurie,
Frunzele din pomi căzute
Au plecat în bejenie
Pe cărările de munte.
Vântul rece și turbat
Le-a rostogolit în vale.
Unele-au ajuns în sat,
Multe-au rătăcit pe cale.
Altele-ajunse-n câmpie
S-au așternut pe ogor.
I-au dat culoare arămie,
Formând un frumos covor.
Pe fruzele adunate
În tufiș de mărăcine,
Se poate ascunde-n noapte,
Iepurașul, de jivine.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!