chemarea lunii

Basorelief

Spirala prăbuşeşte pe muchiile orei
Înfăţişări de sânge ucise lângă şerpi,
Un ibis putrezeşte în fluxul aurorei
Şi purpura vânează, cu marginile, cerbi.

Oglinzile sărează genunchii baiaderei
Şi trupul îşi jertfeşte mărgeanele în dinţi;
Matrozii o măsoară cu linia galerei
şi chinuie cucuta din flaute fierbinţi.

Vertebrele prinţesei încarcă obeliscul,
Şi alb îşi creşte sclava un umăr peste mâini.
Între corăbii sună ostroavele cu discul
Şi bufniţele lunii dărâmă-n ochi fântâni.

Învinge efigia cu suliţele tribul,
Şi trunchiurile cântă pe aripi de palmieri.
În piatră lâncezeşte papirusul şi scribul
Şi cucuta otrăvii frământă-n arcuri jderi.

poezie clasică de Alexandru Robot din Apocalips terestru (1932)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de octombrie

douăsprezece lumânări din ceară neagră stinse pe pieptul meu,
şerpii gorgonelor sărutându-mi pleoapele obosite,
zeiţa nereidă Thetis murmurând incantaţii la mormântul lui Achille,
centaurul Hiron culegându-mi strugurii necopţi,
numele iubitei...

paşii călăuzei rătăciţi pe cărări blestemate,
chemarea catedralelor gothice înconjurate de sârma ghimpată,
braţele muezinilor răsturnând echilibrul firesc al tăcerilor lumii,
poeziile negre răsucind spada în trupul cuvântului pur,
numele iubitei...

vâslele argonauţilor înfipte în nisipul de aur al insulei lui Eete,
testamentul faraonului copil ucis de o toamnă lacomă de sângele tinereţii,
măştile de carnaval ale sfinţilor părinţi lăsate în confesionalul unui papă nebun,
haina de mireasă a Lucreziei de Borgia îmbrăcată de îngerul căzut al durerii,
numele iubitei...

jurământul fals din pridvorul vieţii,
drumul către da,

[...] Citeşte tot

poezie de Eduard Dorneanu (3 octombrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasăre în lan de grâu

Ca tine sunt de singur şi pustiu
mă mistuie o floare carnivoră
ce-am fost cândva şi ce puteam să fiu
îşi sună vara cea din urmă oră

Adorm în pacea lanului de grâu
sunt plin de răni şi hăituit ca tine
vin îngeri buni cu secera la brâu
şi-n urma lor vor încolţi ruine

Tu, pasăre cu trupul de zăpezi
cu puii sfârtecaţi de discul Lunii
sortit îţi este ţie să mă vezi
cum mă încredinţez deşertăciunii

În poezie mă îngrop de viu
destinul meu se varsă vast în stele -
ca tine sunt de singur şi pustiu
tu, pasăre a tinereţii mele...

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânzătorul de greieri

Un strigăt în noapte pe bulevard: grilu! Din câmp
vânzătorul intrat-a-n oraş pe-un măgar, cu greieri
în păr şi pe braţe, ieşiţi din corfele pline.
Cată să-i vânză-n piaţă. Se uită aiurea şi tâmp.

Să vânză ar vrea o palmă de luncă-n cetate,
un cântec mai nou pentru vetre şi casă.
Argint viu şi negru e roiul - pe umeri.
Grilu, grilu! Cu sunetul scump, de zare aleasă!

Astfel intrarea şi-o fac în oraş prin ţipătul străzilor,
nestânjeniţi în cântare - greierii ţării.
Fetiţa mea singură, Ana lumina, în noapte
i-aude, şi-o clipă surâde lunii şi mării.

poezie celebră de Lucian Blaga din La curţile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii

Unii trăiesc fără de rost,
Nu ştiu tainele lunii,
Stau singurei la adăpost,
Vă jur c-aşa sunt unii.

Unii nu ştiu a valora
Puterea rugăciunii,
Şi nu cunosc nici dragostea,
Vă jur c-aşa sunt unii.

Unii nu ştiu a învăţa,
Pierd timpul ca nebunii,
Să lase-n urma lor ceva,
Vă jur c-aşa sunt unii.

Unii nu cred în dragoste,
Şi cad pradă minciunii,
O văd precum o pacoste,
Vă jur c-aşa sunt unii.

[...] Citeşte tot

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe la mijlocul lunii iunie se văd pornind dinspre constelaţia Cefeu multe stele căzătoare. Aceste stele căzătoare se numesc cefeide, după numele constelaţiei. Stelele căzătoare nu sunt decât corpuri foarte mici, de câteva grame numai, cari circulă prin spaţiu, în jurul Soarelui şi cari, când se întâlnesc cu Pământul, sunt atrase de el şi prin frecarea cu atmosfera acestuia se aprind. Bine-nţeles, cad în urmă pe suprafaţa Pământului, ca cenuşe. Sunt multe asemenea soiuri de corpuşoare şi cu unul dintre ele ne întâlnim pe la mijlocul lui iunie, părându-ne că ne vine dinspre constelaţia lui Cefeu.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cămaşa sufketului matern (sonet)

Cămaşa sufletului matern
(sonet matern)

Cămaşa mamei se destramă încet,
De tainele ca visuri franjurate,
Ce în rugăciuni au fost croşetate,
Când mă legăna în cântec de poet.

Speranţele ei n-au fost spulberate
Prin anii, când timpul îmi picta portret,
În ochi de înger sa aibă răsunet
Din gândurile binecuvântate.

Le-a brodat prin nopţi, cu-a Lunii lumină
Să mă iubească stele şi luceferi,
La fel ca pe-o creaţie divină.

Dar zâna mi-a pus tristeţe şi poveri
În tolba sorţii prin noaptea senină
Şi pustie de bucurii şi plăceri.

[...] Citeşte tot

sonet de Rădăcini de suflet (8 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc tăcerea

Iubesc tăcerea primăverii-n floare,
Tăcerea stelelor care în zori apun,
Iubesc tăcerea zborului spre soare,
Tăcerea sufletului primitor şi bun.

Iubesc tăcerea pădurilor bătrâne
Tăcerea lunii şi-a nopţii-nrourate,
Iubesc tăcerea bobului din grâne,
Tăcerea tumultoasă a inimii ce bate.

Iubesc tăcerea ca vis ori ca simţire,
Tăcerea din adânc a sinelui divin,
Iubesc tăcerea si taina din privire,
Tăcerea care spune la matcă să revin.

Iubesc tăcerea când sunt cu Dumnezeu,
Tăcerea izbăvirii ce-aduce nemurire,
Iubesc tăcerea ca rugă-n gândul meu,
Tăcerea lacrimei la ceas de regăsire.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aştept să vii...

Te-am întâlnit şi înflorea iubirea,
Petale roz pe-o ramură de vis
Da... în sfârşit venise fericirea,
Eram cu tine-n dulce Paradis.

Clipa durerii a fugit ca arsă,
Iar despărtirea nu se mai hlizea.
Şi începuse iarăşi să miroasă a,
A flori şi sărutări pe strada mea.

Şi am jurat pe maci de vară,
Că voi păstra visul şi dragostea,
Dar de-oi simţi că sunt povară,
Mă voi topi precum fulgii de nea.

Şi voi pleca tiptil că să nu ştii,
Ce mult mă doare 'nstrăinarea,
Dar tot la mine-n tu suflet vei fi,
Am să-ţi aştept mereu chemarea.

[...] Citeşte tot

poezie de Dorina Omota (25 iulie 2016)
Adăugat de Dorina Omota
Comentează! | Votează! | Copiază!

I

Voi părăsi
piscul alb acoperit cu zăpadă
ce încălzea cu un surâs rece
nemărginita mea singurătate.
Îmi voi scutura de pe umeri
cenuşa aurie a aştrilor,
aşa cum vrăbiile
îşi scutură zăpada
de pe aripi.
Aşa modest, omenos, întreg
aşa preabucuros şi neprihănit
voi trece
pe sub acaciile înflorite
ale mângâierilor tale
şi voi bate
în geamul prealuminos al primăverii.
Voi fi băiatul cel bun
care le zâmbeşte lucrurilor
şi sie însuşi
fără şovăire sau neîncredere.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Yiannis Ritsos din Simfonie de primăvară (2009), traducere de Tudor Dinu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi fi băiatul cel bun care le zâmbeşte lucrurilor şi sie însuşi fără şovăire sau neîncredere. Ca şi cum nu [...] | Citeşte tot comentariul