agonie si extaz

La margine de extaz

(iubitului meu Alexandar )

te simt ca pe-un poem în gândul meu exişti
o livadă cu meri azi a rodit în mine
să nu mă laşi strivită de nori trişti
fii ploaia de iubire cu semnele caline.

cu ţine în Parnasul muzelor mă afund
în visul cu stele să mă prefac lumină
să ningă cu poeme în suflet profund
mângâierile tale doruri grele-mi alină.

vin-o ca o adiere de la polul Nord
alungă-mi coşmarul durerilor din oase
trezeşte-mi extazul să îl simt în cord
îmbracă-mă-n săruturi până la coapse.

în iubirea noastră am topit un fiord
secundele cântă lunecând prin sinapse.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serenitate

când mă simt floare când mă simt pom
petale şi frunze sunt gândurile mele
s-au trezit sentimente cu esenţe de rom
emoţii solare circulă sub piele.

zilele-s decorate cu corole de lumină
vise curcubeice prind ritmuri şi culoare
romantismul verde mă menţine senină
prietenii solare vreau să mă înconjoare.

mă poartă în extaz aripi de anvergură
splendori din univers strâng cu ardoare
iubiri fără păcate vibrează în nervură
surprizele nopţii sunt mângâieri stelare.

am primit de la viaţă tot ce mi-am dorit
visul de afirmare pluteşte-n infinit.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între pozitiv şi negativ

am cucerit minuni, lupte am câştigat
cu bolile care au vrut să mă răpună
am dobândit lucidităţi ce m-au legat
de cerul afirmării stele să mă compună.

pentru destinul meu simt o înfiorare
extaz conceptual care trezeşte simţuri
credinţa ce mă poartă pe-a binelui cărare
printe regi şi zei ce conduc din jilţuri.

plenitudini suportabile, nebuniile zilei
ploaia de gheaţă care ucide muguri
obişnuiţii străzii ce stau la mâna milei
străpunşi de gerul groazei întotdeauna singuri.

viaţă, printre slove pe albur pur al filei
cu o seamă de splendori totuşi mă asiguri.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căi de purificare

vorbele sunt flăcări care ard în sine
convingerile-s fulgere fără argumente
conştiinţa timpului mă poartă spre mâine
transform în profeţii zeci de sentimente.

când elanul vieţii scade învăt să sufăr
dar muzica mă poartă pe valuri debordante
prilej de sublimare floare albă de nufăr
nostalgie dulce cu vise-n valuri captivante.

setea de absolut îmi străbate fiinţa
în luptă cu tristeţea cu-a ei întunecime
astâmpărată de izvorul sacru... biruinţa
cale de purificare adânc în profunzime.

convertesc la extaz frica, neputinţa
strângând înţelepciune de la Sfânta Treime.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te mai caut

Un vânt rătăcit, zănatic, zvâcneşte
Prin crengi prea tinere, prea crude,
În urma-i un blestem bombăneşte
Puzderia rănită, însângerată, de dude.

Harnice gânduri se întorc grăbite,
Zumzăind ca şi albinile-n prisacă,
Îmi rănesc tihna cu schije înălbite
De o vină neîmblânzită şi posacă.

Streaşină ochiului, o noapte, îmi pun,
Cu îngeri şi stele zburând în armonie,
Să nu mai simt răsărituri ce apun
Şi moartea-n amurg, a zilei, în agonie.

Plumbu-i topit de o oră a tristeţii,
Amintirea scapără amnarele în noi,
Când se piaptănă lumini despletite
Cu păduri îngâmfate, de pini şi de foi.

[...] Citeşte tot

poezie de Liliana Puşcaşu-Ravar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jar de toamnă

Din sânii tăi, toamnă,
curg păsări,
curge sângele meu
ca o prevestire
de timp măcinat
peste răni bandajate cu fluturi,
iar când ochii-ţi sunt
ca mierea stoarsă
dintr-o duminică în extaz,
îmi vine să înfloresc
între coastele tale
la fel ca o mireasă
în noaptea nunţii ei...
Vrei să stăm la o cană de must,
să ne sorbim de pe buze
dulceaţa lui?
Da, toamnă,
te simt prin carnea mea
cum tragi brazde,
dar tot eşti ca o lumină

[...] Citeşte tot

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agonie de toamnă

Cerul şi-a prelungit agonia...
Poemele izvorâte din frunze
Sunt în ediţie limitată.
Arcuşul e înnodat în trei,
Sau în patru, nu ştiu nici eu...
Ramuri distorsionate şi reumatice
Stau hotar
Între cenuşa durerii şi cer.
Din pleoapele grele
Cad lacrimi de jar.
Haosul ne cuprinde trupurile,
Fuzionează cu ele...
M-aţi izgonit către stele...
Mi-aţi împletit gândurile!
Sufletul este vioara întâi...
Mi-e chipul aramiu, amărui...
Privesc autoportretul
Şi acuz singurătatea ce i-a pictat
Trăsături reci, prăfuite,
Găsite la anticariat.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confidenţe subtile

motiv de bucurie este ziua cu soare
fericirea se adună din fiecare gând
când vântul speranţei trece ca o boare
prin sufletul care se trezeşte cântând.

când freamătul inimii este extaz suav
când nerăbdarea coboară spre glezne
meditez în pace că timpul meu e brav
şi steaua mea surâde departe de bezne.

în lumini sublime mă apuc de scris
poemul iubirii sub puterea credinţei
nutrind cu toată forţa minunile din vis
să se împlinească cu sorţii biruinţei.

poveşti despre lume mai am de transmis
universului magic- aleanul conştiinţei.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emoţii futuriste

rănile trecutului nu s-au cicatrizat
dar ce bine că este cosmică iubire
cu stelele nopţii m-am armonizat
încât luminile să-mi râdă în privire.

uit să ţin socoteala lucrurilor triste
mă agăţ de raze ca de-un suprem extaz
descarc în poezie emoţii futuriste
sunt floarea târzie pe-a cerului pervaz.

credinţa în Hristos vreau să se dezvolte
speranţa şi nădejdea e tot ce mi-a rămas
regret că am trăit cutremure, revolte
şi-am deranjat lumina cu urletul din glas.

din câmpul amintirilor am strâns recolte
azi lupt cu moartea, înfrântă nu mă las.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pleacă trenul cu inima mea

Pleacă trenul prin vreme, purtând cu el inima mea
Ca o rază a poemului nestins.
Amiaza soarele îşi scaldă lumina în ochii tăi.
În mărul de aur îţi cuprind mâinile.
Ne jucăm ca iarba verde,
Desprinsă în culorile poveştii.
Te sărut pe obraji ca într-o vrajă străveche
Pe cer, urcându-se curcubeul în extaz
Te ascund în privirea de nuferi.
Poezie pentru ce nu s-a scris,
Visând cum se zbate zăpada,
Pe crestele munţilor între cer şi abis
Din ochii tăi verzi în inima mea se aşează lumina.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!