Dori

La trei zile când veniră ursitoarele, o ursiră ca ea să nu se poată mărita până ce nu se va găsi cineva care să petreacă o noapte în cămara ei şi să scape teafăr. Pasămite Dumnezeu pedepsea pe copil pentru păcatul părinţilor. Nu numai atât, dară ursitoarele întinse pedeapsa aceasta şi asupra împărăţiei. Ele zise că din ziua când va veni cel dintâi peţitor şi nu va izbuti să scape, toate oraşele şi toate satele să se dărâme precum le-ai văzut şi tu, şi toţi oamenii să putrezească, să le rămâie numai oasele. Aceasta ca să îngrozească pe juni, ca să nu vie în peţit. Vezi d-ta, şi fermecătorul acela care a făcut pe împărăteasă să nască fu pedepsit, căci umbra lui este care vine noaptea de munceşte şi chinuieşte pe bieţii tineri carii se încumet a rămânea în cămara domniţei. Mulţi tineri s-au încumes până acum a face cercare, şi toţi au pierit. Auzind unele ca acestea Făt-Frumos, zise portarului că ar dori să vază şi el pe fata de împărat.

Petre Ispirescu în Voinicul cel cu cartea în mână născut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fontaine, Je Ne Boirai Pas De Ton Eau!

Ştiu, aş fi putut trăi-n aşa fel
Încât să fi cunoscut durerea doar:
Fiindcă n-am iubit nici om, nici câine;
Şi nici paralele măcar;
Simţind poate câte-o durere de dinţi din când în când, niţel,
Calmată cu novocaină-n momentul necesar.
Fără-a intra-n relaţii, cu viaţa negociind prin impresari,
Bând un cocktail, purtând haine de ploaie, pariind pe doi dolari.
Trădată de nimeni, mai puţin de-a ceţurilor albăstrime
Susurând sub aripi mari de-aeroplan.

" Fântână,"-am strigat spre apa mută, " Nu voi bea din lichidul tău!"
Mi-i sete şi-aş dori un strop – n-aş înghiţi, mi-aş înmuia buzele, atât.
Iar în vreme ce ochiul trecutului condamnă, atoateştiutor,
Ochiul zilei scrutează-atent, căutând o întâlnire. Şi – ce-i mai rău –
Tinerii sunt deja bătrâni, ei s-au născut cu degetele-încrucişate;
Nu voi primi de la ei niciun ajutor.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vestea despre vrednicia şi smerenia ajutoarei de chelăreasă ajunse numaidecât şi la urechile împărătesei. Ea dori s-o vază. Iar dacă se înfăţişă împărătesei, fata de împărat ştiu să se arate şi să vorbească din inimă curată, fără prefăcătorie şi fără multă îndrăzneală. Împărăteasa prinse a o îndrăgi. Ea bănui că ajutoarea de chelăreasă nu poate să fie de neam prost. Şi aşa cum vă spusei, împărăteasa luă pe fată, ajutoarea cheiăresei, pe lângă dânsa. Unde se ducea împărăteasa, mergea şi ea; când se punea împărăteasa la lucru, lucra şi ca. Apoi, lucrul ce ieşea din mâna ei era mărgăritar, nu altceva. Din toate cuvintele cele înţelepte ce ieşeau din gura ei plăcu împărătesei mai mult decât orice. Ce să întindem vorbă multă? Ajunsese să fie nedespărţită de împărăteasă. O iubea împărăteasa ca pe copilul ei. Se mira şi împăratul de atâta alipire a împărătesei către această fată. Acest împărat avea un fecior singur la părinţi. Tată-său şi mumă-sa se uitau la dânsul ca la soare. Îl pierdeau de drag ce le era.

Petre Ispirescu în Sarea în bucate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Keith Mars: Aşadar, Veronica mi-a spus, de fapt, nu mi-a spus nimic despre tine.
Troy: Nu ştiu dacă asta e un lucru bun sau rău.
Keith Mars: Nici eu nu ştiu. (Amândoi râd.)
Troy: Atunci, dacă aveţi întrebări sau aţi dori o listă de recomandări sau alte lucruri...
Keith Mars: Aşadar, mergeţi la balul liceului?
Troy: Da, domnule, dacă nu aveţi nimic împotrivă.
Keith Mars: Nu, bineînţeles că nu. Şi după bal?
Troy: Cred că Veronica mi-a spus că trebuie să ajungă imediat acasă după ce se termină balul.
Keith Mars: Aşa. Şi veţi sta pe toată durata balului? Adică nu veţi pleca mai devreme ca să mergeţi la vreo petrecere sau la hotel şi să puteţi ajunge înapoi la timp?
Troy: Nu, adică, ideea e să mergi la bal şi să dansezi.
Keith Mars: Da. Bine. Atunci nu te vei supăra că ţi-am anulat rezervarea la hotel?

replici din filmul serial Veronica Mars
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gaudeamus

Când o fi să mă duceţi la criptă...
Nu pe mine, ci vasul rămas:
Deocamdată în vasu-i înfiptă
O făclie sclipind din cel vas
O senină
lumină
pe-un ceas;

Când o fi să-mi rostiţi la cuvinte
De iubire, dulceagul volum
Ce se-ndrugă la toţi pe morminte
Ba la unii popasuri de drum:
Să rămâie
tămâie
cu fum;

Aş dori să văd feţe voioase
Şi s-aud împrejuru-mi cântând:
"A scăpat o simţire din oase
Şi din carne scăpat-a un gând,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greşeli profesionale

doar atunci când greşesc ştiu că sunt viu
când trec pe facturi cota greşită de tva
când lucrez la coperţi cu vieţile sfinţilor şi le decupez din greşeală aureola
îmi cer scuze rapid poate din cauza asta ziua-mi va merge prost
altfel
seara intru în camera mea cum intră patriarhul ierusalimului în sfântul mormânt
aştept dimineaţa ca pe minunea luminii pascale
ori de crăciun nici nu mai ştiu
îmi vine să cred că însingurarea asta e o formă de viaţă de pe altă planetă
iar eu un corp gazdă în care eclozează la nesfârşit
mi-aş dori un aproape
mă mulţumesc cu puţin
chiar şi cu un centurion care-mi străpunge coasta
ori cu un soldat din garda regală
în lipsă de altceva
port pe umărul drept un crucifix de fosfor
l-am dresat ca pe un macaw să-mi spună câteva vorbe
înainte s-adorm îl aud: zi mersi
că şi azi ai scos-o la capăt

poezie de Emilian Valeriu Pal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să uit

Mi-am propus să uit de tine,
Însă tu nu mi-ai greşit,
M-am gândit c-ar fi mai bine,
Nu ştiu cum, doar am simţit...

Nu mi-ai spus nici vorbe grele,
Nu mi-ai spus nici vorbe dulci,
Dar visam să se-mplinească
Gânduri ce-ai şoptit atunci...

Nu mi-ai dat priviri de bine,
Însă nici priviri de rău,
Mi-as dori să îmi plimb ochii
O secunda-n gândul tău...

Nu m-ai lovit niciodată,
Dar nici nu m-ai mângâiat,
Mi-ai fost doar o simpla fată,
Ţi-am fost un simplu băiat?

[...] Citeşte tot

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem pentru Nicolae Dobrin

În Trivalea cu dragoste şi pruni peste care umblă închipuit râul Doamnei,
Mirosind a lemn de caleaşcă voievodală,
Am văzut astă toamnă, toamnă românească născută la Rucăr sau la Dragoslavele
O fată desenând o inimă străpunsă de o săgeată lângă numele lui Dobrin
Înscris cu briceagul în scoarţa unui plop
Dobrin a învăţat să cucerească gloria pe maidan
Intrarea lui pe teren produce ameţeală în tribune
În clipa în care îl vedem lângă minge, înfometat de joc, ne cresc trandafiri în palme
El e toreadorul răsfăţat de soartă şi de noroc,
Iar noi suntem dragostea lui plătită cu sânge de taur
Oricare antrenor nu-şi poate dori alt om în linia de atac
Dobrin cunoaşte pedala care declanşează furia,
Dobrin, printre altele, admiră publicul
El face parte din acea categorie de artişti uriaşi şi totodată cabotini
Care şi-ar deschide venele dacă ar putea după moarte
Ca să revină pentru două minute şi să guste din efectul produs în mulţime de gestul său

poezie celebră de Fănuş Neagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Palpabil

Stau lângă sobă, îi dau frigul
C-altfel nu s-ar răci...
Mă chircesc cum covrigul
Şi-aş boci...

Şi-s cu capul în jos, ţin un scaun pe dos
Să-mi vină minte
Din firele părului, ca lăncii aţos,
Ordonat până-atunci... Pierzându-mă-n prea mult cuminte.

Iar foaia se-mpinge în bila de pastă,
O-nghite
Într-o seară de iarnă nefastă
Creându-mi ispite...

Sunt de mult 'n timp de beznă;
Trecut să-l câştig
Ca-n cartul de strajă-n cazernă...
Santinelă de frig.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirile

Les souvenirs sont cors de chasse
Dont meurt le bruit parmi le vent...
(Guillaume Apollinaire)

Amintirile-s ghiulele atârnate de picioare...
Vreai să zbori şi iar te cheamă glasul viului trecut.
Retrăieşti (a câtea oară?) clipele nemuritoare,
Ce purtatu-te-au pe braţe către-un ţel necunoscut.

Lest greoi - încerci adesea să-l împrăştii peste bord,
Să planezi în atmosfera viitorului - acvilă,
Îndreptându-te feeric către rada unui port
Aerian, departe de-orice vag ecou cu iz de-argilă.

Însă dura amintire te-ncadrează-ntr-un chenar
Obsedant, pe care veşnic îl străbaţi pe negândite,
Luminându-i şterse-aspecte cu privirile-ţi de far,
Ce descoperă atâtea perspective netrăite.

Le reiei povestea-n minte, ca pe nişte rugăciuni

[...] Citeşte tot

poezie clasică de I.M. Raşcu din Poeme inedite
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!