Poezii despre ïżœndoiala de sine, pagina 25
Nu știu altceva
lumea este egală numai cu sine
o poți deosebi după perioade istorice
în rest se rupe în continente
lumina cade pe ochi
în orașe se torc întâmplări ciudate
care nu încap în forme regulate
gândurile bat la ușile închise
nu există o bancă de vise
mă trezesc golurile din memorie
și sufăr de incertitudine
ca un cal
după o cursă necâștigată
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geometrie de timp
Iau timpul ca pe un elastic
Și-l întind poză, o cocă, plastic,
Îl subțiind, mai mult s-ajungă...
Să nu deșire, îi fac dungă.
Îl pliez bol, sfârșit s-ascundă,
Că el îmi bate orice secundă
Și-l bat și eu să-l fac să curgă
Lin, lent, cum un balet de-o murgă.
Din drojdie îl mai fac alcool,
Să umfle lipsă, piardă gol,
Îl strâng, într-un final, în mine...
Ce l-am avut tot; 's timpu-mi 'n sine!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Purtată de vânt...
Ea visează zbuciumată
că e luată pe sus
de vântul puternic
care o poartă în diferite locuri
în căutarea de sine
și aflându-se într-un pat
ce e purtat pe ape,
apoi alergând pe o plajă,
zburând spre un câmp
cu multe flori sau traversând
alte zone mirifice.
În zare vedea un apus
impresionant
văzut de pe un câmp plin de ciulini,
pietre și spini, dar ea era,
mereu cu zâmbetul pe buze...
poezie de Eugenia Calancea (30 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dreptul la fericire
Dreptul la fericire
se cumpără cu lacrimi
Libertatea vine din partea Domnului
împilarea vine din partea oamenilor;
Odată cu muniția,
soldaților li se înmânează
și ordinul de a ucide;
Cine nu caută pacea
în toate drumurile vieții lui,
nu va avea parte de ea;
Lupta cu monstrul,
cu monstrul din sine,
durează toată viața.
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneori iubirea
uneori iubirea ia chip de așteptare,
de mână albă
copilărind în mâna cuiva ce te știe iubit,
uneori iubirea se așează pe rogojina vieții
strângăndu-și genunchii la piept,
uneori iubirea înveșmântată în picuri de soare
urcă dealurile
cautând izvorul în care
privindu-se să se înțeleagă pe sine,
uneori iubirea atingându-ți tâmpla
te face să te simți cineva
din ce în ce mai des
respirând profund.
poezie de Silviu Dachin
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe pași de timp
Pe timpul unui pas grăbit
Sunt eu ce merg spre mine...
Ajuns aici dintr-un nimic,
M-am regăsit în sine.
Pe pasul timpului trecând
Mi-am adunat anii cei mulți,
Din vânt năprasnic în vânt blând
Răsar perii cărunți.
Pe urmele de timp în pas
Am construit cetate-aleasă...
Lucește angelic într-un vas,
Un duh frumos ca o crăiasă.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gând pur
dimineață cu căldură dulceagă
face caii să meargă la trap
nefericiții propovăduiesc fericirea și
nimeni nu-i arde pe rug
bătrânii își susțin cu mâna bărbia
așază între ei și lume
amintiri care nicăieri nu mai fug
un gând pur se hrănește din sine
nu târăște nicio amăgire
se îndârjește o cale urmează
până un adevăr e înțeles cu inima
și nicio statuie nu mai sângerează
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tranziție
Sunt kilometri de dor până la tine,
Atâția oameni sunt acum între noi,
Atâtea dealuri și atâtea ape,
De dor sunt scrise atâtea foi.
Pe aceste foi, lăuntricul război,
Nerăspunzând pe sine se întreabă,
Iar eu de atâtea ore așteptând
Mă descompun și azi într-o silabă.
Încă o silabă din povestea noastră
Va dăinui pe veci în vechiul calendar.
Ce bine ar fi dac-aș putea în vamă
Să te ascund în al meu buzunar.
poezie de Anna Panovici din Sfârșit de Autograf (29 iulie 2011)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar iubire!
Dacă nu există început;
Nu există sfârșit;
Nu există timp;
Poate nici spațiu;
Noi existăm de când....
De când avem conștiința de..
Sine; de Noi?
Dacă suntem doar transformare;
Perpetuare; rostogolire!
Atunci suntem nemurire!
Suntem întru tot;
Un infinit!
Un Dumnezeu!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privatizare umedă și curbă
Plouă pe căile ferate.
De vină-s cei de sub umbrele;
Natura singură nu poate
Să tragă linii paralele.
Ca un sărut forțat, pe șine
Cad buzele de ploaie, reci;
De vină-i vinderea ce vine,
Plătindu-ți plecăciuni, să pleci.
Plouă pe căile ferate,
Vândute straniu, strop cu strop,
Și răspicat răscumpărate
Când crește potul, c-un potop.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (14 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!