+a +�ti +pe +de +rost

Aveau însă şi oamenii aceştia o mare şi nesecată mâhnire-n sufletele lor: nu le făcuse Dumnezeu parte de copii, şi fără de copii viaţa, mai ales cea bună, n-are niciun rost. Să fi avut fie măcar numai unul, ca să aibă de cine să poarte grijă şi cu ce-şi bate capul, căci aşa numai ei amândoi îşi nădeau zilele în sec şi nu se alegeau cu nimic din ele.

Ioan Slavici în Spaima zmeilor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

Bătrânul timp umblă hoinar,
Un veşnic erou legendar;
Zboară filele din calendar,
Suflate de-un vânt secular.

Şi nu se opreşte niciodată
Din goana lui spre nicăieri
Şi te trezeşti aşa, deodată
Că veşnic azi devine... ieri!

Astfel trec anii în neştire,
Să îi mai numeri n-are rost,
Ci doar să constaţi cu uimire
Că-n loc de este spui "a fost"...

Dar timpul în loc nu se opreşte,
El de nimic n-are habar;
Fuge mereu, se tot grăbeşte,
De vrei să-l întorci, e-n zadar.

[...] Citeşte tot

poezie de Cornelia Georgescu din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am trăit odată o experienţă cvasireligioasă, la care mă raportez şi astăzi, ca la un fapt fondator pen­tru mine ca persoană. Pe la vârsta de opt ani, în satul în care era preot tatăl meu - Izvin, la 16 km de Timi­şoara spre Lugoj, mi-am petrecut o după-amiază singur în câmp. Era o zi de vară, la ceva timp după seceriş. Era o linişte ca din altă lume. Am stat culcat pe spate, în iarbă, o după-amiază întreagă, uitându-mă la cer... Am avut atunci un sentiment unic de comu­niune perfectă între mine şi univers. Poate să fi fost un sentiment teocosmic, pentru că era străbătut de o vână de sacru. Simţeam o bucurie intensă şi o libertate completă. Totul avea un rost. Acea după-amiază mi-a rămas în amintire ca un fapt capital în viaţa mea.

Mihai Şora în revista Formula As, Nr.823 (iunie 2008)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzica îl îmbată şi-l struneşte pe dănţuitor, în vreme ce curiosul nu vede decât mişcarea şi îşi râde de paiaţa aceasta ce se frământă fără rost, când el, curiosul, nu aude muzica.

Alexandre Dumas în Regina Margot
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ai fi...

De-ai fi ultima gară,
Popas în zări virgine,
Pavată cu miraje,
N-aş mai veni la tine.

Zadarnic jurăminte
Şi false sărutări.
În sufletu-ţi se-ascunde
Furtună şi ninsori.

Zadarnic timpul trece,
Căci trece fără tine,
Mă bântuie durerea
Care musteşte-n mine.

Ce aşteptare crudă
Cu sensul "a uita",
De ce-ai plecat, Alina,
Rănindu-mi inima?!

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Felinar la chindie

Te-ntreb dacă vântul şi ploaia
ţi-au fost uneori paradis?
Ori dac-ai simţit cum bătaia
iubirii din piept te-a ucis?

Te-ntreb dacă luna pătrată
cu ochii de-ntuneric profund,
ţi-e soră şi mamă vreodată,
prin doruri cu iz floribund?

Te-ntreb de-ai iertarea cunună,
dichis peste greul ce-a fost?
De ştii să înfrunţi o furtună,
redând curcubeului rost?

Te-ntreb, când poteca de soare
cu pasul iubirii-ai parcurs?
Şi-arpegii din nori şi din floare,
în câte buchete-ai cuprins?

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt vinovat de dragoste

Sunt vinovat de dragoste şi vreau,
Inchizitorii mei cu oase moi
Să-mi daţi pedeapsa celor care au
Ucis cu gândul ziua de apoi

Să mă crucificaţi mai delicat
Decât pe-un înger cu trupşorul fin
Ce n-a mai săvârşit vreun alt păcat
'n-afara zborului adulterin

Încheieturile să mi le daţi
'nainte de-a le prinde milostiv
În cuie, cu decoct de fraţi pătaţi
Amestecat ca într-un laitmotiv

De epifanie jucată prost
Cu lacrimile unor spectatori
Mulţime-adusă fără nici un rost
Ca la o luptă de gladiatori

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Soare din Sfântul Cutare Poetul (septembrie 2015)
Adăugat de Dumitrana Vereş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu încerca să îngropi durerea. Ea va invada pământul pe care calci; se va infiltra în apa pe care o bei şi îţi va otrăvi sângele. Rănile se închid, dar întotdeauna vor rămâne cicatrice mai mult sau mai puţin vizibile care te vor supăra când se va schimba vremea, muşcându-ţi carnea ca să îţi aminteşti că le ai şi de unde le ai. Şi amintirea durerii îţi va influenţa deciziile viitoare, te va împovăra cu frici inutile şi tristeţi jalnice, iar tu vei creşte ca o fiinţă sfârşită şi laşă. Ce rost are să încerci să fugi şi să laşi în urmă oraşul unde ai căzut? Chiar speri prosteşte că în alt loc cu climă mai blândă nu te vor mai durea cicatricele şi vei bea o apă mai curată? Vei vedea înălţându-se în jurul tău ruinele propriei vieţi, pentru că oriunde te-ai duce vei purta cu tine oraşul căderii. Nu există nici pământ nou, cu mare nouă. Viaţa pe care ai batjocorit-o, batjocorită rămâne oriunde te-ai duce.

Lucia Etxebarria în Beatriz şi corpurile cereşti
Adăugat de Ion Alexandra Monica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere ( extrase)

Păstrează tăcerea,
Numai Mâinile Domnului
Îţi pot ridica
Greutăţile de pe inimă.

Am făcut un jurământ al tăcerii
Şi limba mea este legată,
Şi, totuşi, eu sunt cel care,
Fără cuvinte, vorbeşte
În seara asta.

Cuvintele trebuie eliminate.
Numai atunci poţi fi tăcere.
Inima Mea îşi duce degetul
La buze pentru a spune:
Păstrează tăcerea,
Acesta nu este un timp pentru a vorbi,
Acesta nu este un timp pentru a plânge.

Tăcerea este un ocean.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua trece în mod obişnuit

1.

Citesc din Dostoievski, nu ştiu de ce
Îmi vine să plâng, nu am plâns niciodată,
Aş merge în oraş, ceva mă ţine legat de casă,
Ca pe un câine în lanţ,
ziua trece aşa, cam într-o doară,
voi ce aţi face în locul meu?
Norocul nostru este că iubim,
Dar apreciem noi acest noroc?
Ne gândim la moarte cu indiferenţă,
Când nu eşti în pericol, nu eşti puternic,
A fost pe la mine Hoelderlin,
Era nebun, mi-a spus că nimic
Nu are rost, l-am contrazis,
El s-a enervat, a trebuit să chem
Infirmierii, apoi am plecat în oraş,
Magnolia înflorise, locul de joacă
Al copiilor era plin, mi-am ronţăit
Necazurile şi am început să râd.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!