te face sa razi

Femeia din mine

la orele două din noapte
ea face baie, face sinteze: mă
întreabă pe unde-am umblat
aşa nespălat
în zilele şi nopţile din urmă
fără să priceapă că bărbatul
din mine are nevoie
de femeia afemeiată din mine (?!) cu
tot penisul în
zorzonat
cu scâncete mici într-o plasă cu licurici
de kaufland -
de sân
ge plas
tificat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă-mă, Doamne...

Nu mă face Doamne, floare,
Frumoasă dar trecătoare;
Nu mă face nici albină,
Pot să zbor... da-s gospodină!

Nu mă face Doamne, cer,
Dacă nu mă laşi să sper
În senin, din răsărit
Şi până la asfinţit.

Nici om nu prea vreau să fiu,
Fiindcă aflu prea târziu,
După ce, prea mult greşesc
Cum trebuia să trăiesc!

Fă-mă Doamne, un copac -
Nici bogat, dar nici sărac:
Iarna să mă odihnesc,
Primăvara-ntineresc.

[...] Citeşte tot

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt ceea ce sunt

nestemată iubirea de el nu
face lucrurile să-mi fie
mai uşoare
la fel de aplecată
de păcate
seara un înger îmi coase aripile
durere cu durere
îndeplinesc voinţa lui

nestemată iubirea face toate
lucrurile să-mi fie
cu putinţă

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poate face demonul
Cât poate face omul
Nu poate iubi îngerul
Cât poate iubi omul

catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te astept intins pe spate

Unde vine Ursul noaptea
Si e intuneric bezna
Te astept intins pe spate
Ca mi-am fisurat o glezna

Doctorii nu au ce-mi face
Si atunci te-astept pe tine
Ca te stiu rece ca gheata
Si la glezna face bine

Pune mana ta pe glezna
Bine sigur o sa-imi fie
Ca atunci cand este bezna
Tu ai bioenergie

poezie de Constantin Vaduva
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daruri cu care nu avem ce face

la naştere fetiţei i se dăduse un glob de sticlă,
umblă cu el uşor, se strică,
poate fi o margică, poate fi un ochi de rezervă,
o bilă din aceea care face la la
când o scapi şi eşti fericită.
poate fi o boabă de strugure
când vei fi vulpe
şi vei fi plictisită
că nu toate lucrurile dulci
coboară până la tine.
poate fi însăşi sămânţa de pom, de om,
de discordii dorite.
fetiţo, când ai ceva minte
şi un bob poate face o rădăcină mare
coroană şi umbră.
dar cum ne-a fost vorba,
de ce rostogoleşti rostogoleşti tu vorbele,
cine nu te iubeşte va lua una
şi te va ţinti direct în mijlocul inimii.
era vorba să umbli cu grijă

[...] Citeşte tot

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea de a doua zi

pe stâlpi de apă
urcă lumina.
face riduri,
se îngraşă,
lasă pentru a doua zi.

facem cocoloaşe
din iarba uscată
şi lutul mirării
şi zidim stricăciuni.

sfere perfecte
stau în echilibru
în sângele lumii.
jonglez, deci rezist.

amânarea
face lucruri interesante
cu nervii mei
atât de elastici.

[...] Citeşte tot

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericire dorită

A căzut tăcerea stelelor peste oraşul meu,
Şi noaptea-mi pare atât de lungă fără tine,
Aş vrea să zbor ca şoimul ager printre nori,
Să te găsesc flămândă de vise noi, ca luna plină.

Ce caut eu la tine fericire?
Tu hamul cel mai greu de strâns în mâini,
Mierea vieţii, sarea în bucate şi înţelepciunea,
De-a nu-mi lăsa aripa prinsă între micimi.

Şi încă cred în nemurirea ta,
Ca şi-n capriciul tău misterios,
În armonii extreme mi-e greu să mai trăiesc,
Râzi, că încă nu te stăpânesc?

Cum viaţa în astral nu-i cât o zi de primăvară,
Şi ieri e mâine, cât clipesc din ochi,
De ce pe creanga vieţii să nu fim flori şi fructe?
Ca-n pomul raiului cu îngeri omeneşti.

poezie de Valeria Mahok (15 septembrie 2006)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hăţurile iubirii

Inima aleargă peste toate zăpezile sufletului,
La vârsta înţelepciunii hăţurile bine strunite
O ghidează în focul iubirii să ardă frumos
Până se face cenuşă stelară în zboruri infinite.

Cenuşa o păstrez şi-n mângâieri, şi-n vise,
O reinventez mereu sub razele de soare,
O voi face cremă cu untdelemn de dor,
O să tratez amintirile de stea învingătoare.

Vom ţipa împreună în urma zăpezii căzute
Peste clepsidra bucuriei norocului meu,
Tu, ca jumătate de cruce-n credinţă,
Îmi vei purta iubirea în hăţuri, mereu,

Ghideaz-o în focul iubirii, să ardă frumos,
Până se face cenuşă stelară în zborul duios!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta de-a invinge

Sa stii sa taci cand ai dreptate
Si-apoi sa razi cand inima te doare,
Sa-ti fie mersul plin de demnitate,
Si sufletul sa poti sa-l lasi sa zboare.

Sa poti zambi cand toata lumea plange
Chiar cand speranta, cea din urma... moare,
Cand tot ce ai si esti, incet, incet se frange
Sa poti sa te ridici si sa privesti spre Soare.

Cand prietenii, cu toti, pe rand, te-au parasit
Si intristarea te apasa zilnic, greu
Cand esti uitat si singur... necajit
Sa poti pastra Credinta vie-n Dumnezeu.

E-o alta sfanta, "arta de-a invinge"
Puterea fara margini ce-ai primit in dar,
Prin Cruce, Dragoste... prin Sange,
Prin Inviere, Viata si prin... Har!

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!