reciproc

Există şi cazuri în care actele ratate se multiplică, se înlănţuiesc între ele, se înlocuiesc reciproc. O dată uiţi de un rendez-vous; data următoare eşti hotărât să nu-l mai uiţi, dar reiese că din greşeală ai notat o altă oră. În timp ce cauţi, prin tot felul de artificii, să-ţi reaminteşti un cuvânt uitat, îţi scapă din memorie un al doilea, care te-ar fi putut ajuta să ţi-l aminteşti pe primul; şi pe când porneşti în căutarea acestui al doilea cuvânt, uiţi un al treilea şi aşa mai departe. Acelaşi lucru, se ştie, se poate produce şi în cazul erorilor tipografice, pe care le putem considera acte ratate ale culegătorilor de litere.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă

dacă te-aş regăsi
ţi-aş povesti în sfârşit
de ce m-am născut o dată
şi am murit de câteva ori
tu ai să râzi-clopot
apoi ai să plângi-toacă
ne-am putea
număra singurătaţile reciproc
tu din trecutul meu
şi eu din al tău
am putea urca în hamacul lunii
să privim desfrunzirea timpului
şi te-aş întreba timid
dacă mai doare tatuajul
de pe inimă cu numele meu
tu ai putea să mă-ntrebi
dacă ţi-am păstrat ultimul sărut
pe retina Ochiului
apoi întristaţi de clepsidra zgârcită
ne vom lua rămas bun

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea noastră

aparent fără nicio legătură cu scenariul biblic
această derizorie contorsiune de destine
unul împotriva celuilalt ca şi cum
reciproc ne-am fi privat de locul binemeritat
în fantomaticul paradis
acelaşi imbold preistoric ne îndeamnă
fiecare pe sine să se salveze
înainte ca celălalt să o facă!
uităm infinit cât de înjumătăţiţi
cât de bolnavi suntem!

să fie vis?!... aproape-realitate?!

eu în rochie retro şi coafură asortată
în privirile unui public cenzurându-şi aplauzele... poate înjurăturile
... păşesc... păşesc într-un viitor niciodată de tine anticipat
de undeva din afară încerc să spun lucrurilor pe nume

chiar dacă tu... chiar dacă...

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vrem să avem o caracterizare empirică a adevărului trebuie lămurit înţelesul falsităţii şi al negaţiei. În general o verificare experimentală a unei propoziţii constă dintr-o operaţie urmată de o observare a unei proprietăţi. Însă, după ce operaţia a fost executată, se pot ivi două cazuri care se exclud reciproc: să se observe proprietatea sau să nu fie observată. În al doilea caz, situaţia se prezintă confuz în ceea ce priveşte adevărul propoziţiei, căci din faptul că proprietatea respectivă nu a fost observată, nu rezultă numaidecât, în mod evident, că propoziţia este falsă, fiindcă s-ar putea ca observatorul să nu fi fost în stare să constate acea proprietate, deşi ea există!

Arend Heyting în Negarea şi separarea conceptelor în sistemele constructive
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când magia începutului unei relaţii este pe sfârşite, fiecare dintre parteneri caută să îşi protejeze zona de confort, teritoriul. Cu cât instinctul de supravieţuire al partenerului sau al tău este mai mare, cu atât apare şi tendinţa de a-l domina pe celălalt. Ai nevoie şi de timpul lui şi de gândurile lui şi de banii lui şi de partea lui de pernă etc. Devii posesiv şi ataşat. Ai nevoie ca partenerul să respire şi să îţi dea ţie şi ultima picătură de sânge. Dar nu uita că şi partenerul vrea exact la fel. Apare un "război" ascuns între voi care va continua până ce AMBII parteneri vor fi destul de maturi să se accepte şi respecte reciproc.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un imbold extraordinar pentru dezvoltarea lui Haydn a constituit-o întâlnirea cu Mozart în 1781, când acesta avea douăzeci şi cinci de ani. Încă din primul moment, cele două genii s-au admirat reciproc. Nu numai că Mozart i-a dedicat marele set de şase cvartete pentru coarde lui Haydn, dar a sărit în apărarea lui, cu vorba şi cu fapta. Astfel, atunci când Leopold Kozeluch, un pianist care activa la Viena, a zâmbit dispreţuitor la un pasaj dintr-un cvartet al lui Haydn, spunând: "Eu n-aş fi scris aşa", Mozart i-a retezat-o scurt: "Nici eu. Şi ştii de ce? Pentru că nici unuia dintre noi nu i-ar fi trecut prin minte o asemenea idee excelentă".

Harold C. Schonberg în Vieţile marilor compozitori (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

(pseudo)terapie

o vreme măcar ne vom eluda realitatea
amestecul ăsta grotesc-hilar de neînţeles
lui Dumnezeu Însuşi inaccesibil

mai cu reticenţă mai cu convingere
vom păşi din noi
constant asigurându-ne
de justa conduită

vom opta pentru subiecte generale
ieşind de sub incidenţa "personalului"
ne vor acapara
topirea gheţarilor
decimarea lotului de felide
plecarea vreunui câine-lup de acasă

vom arbora atitudine nonşalantă
nu vom verifica
excepţia de la regulă
nici o posibilă viaţă

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă din Iubire cu lămâie şi sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autorul: Aşteptam un semn de bunăvoinţă...
Ofiţerul: Iar eu aştept un semn de minim respect...
Autorul (scoate o sticluţă din buzunar, trage un gât, după care o ascunde): Respect? Ce fel de respect doriţi? Respect reciproc? Neamestec în treburile interne? Asistenţă mutuală? Vreţi cumva să semnăm un tratat de bună vecinătate?
Ofiţerul: Mă aşteptam să spuneţi: bună ziua!
Autorul (râde ironic, cu inflexiuni cabaline): Bună ziua? Un clişeu stupid, supralicitat! Toată ziua, bună ziua! De ce reduceţi respectul la o emblemă ridicolă, la un şablon uzat?
Ofiţerul: Poate aveţi dreptate. E o formulă convenită. Dar...
Autorul: Refuz să mă conformez unei forme fără fond! Simplu, ca bună ziua!

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În relaţia de cuplu, revenirea la integritatea emoţională presupune, înainte de toate, acceptarea faptului că noi toţi suntem fiinţe incomplete, cu istorii proprii şi bagaje de răni emoţionale. Când ne alegem partenerii, îi alegem în aşa fel încât să ne poată aduce înapoi acel lucru care ne lipseşte, acele părţi de sine pierdute în timp, fără ca măcar să ştim. Aşadar, înţelegând motivele pentru care am ajuns să fim împreună, precum şi cunoscând trecutul emoţional al familiilor de provenienţă, putem înţelege care sunt lucrurile/rănile la care ne putem aştepta să fie scoase la suprafaţă în cadrul relaţiei noastre şi putem crea spaţiu pentru a ne susţine reciproc în vindecarea acestora.

citat din Raluca Rusu
Adăugat de Mihaela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Burghezul vede în soţia lui o simplă unealtă de producţie. El aude că uneltele de producţie urmează să fie exploatate în comun şi nu poate, fireşte, decât să-şi închipuie că soarta comunizării va lovi şi pe femei. El nici nu bănuieşte că este vorba tocmai de a desfiinţa această poziţie a femeii de simplă unealtă de producţie. De altfel, nimic nu este mai ridicol decât indignarea ultramorală a burghezilor noştri în faţa pretinsei comunizări oficiale a femeii de către comunişti. Comuniştii nu au nevoie să introducă comunizarea femeii; ea a existat aproape întotdeauna. Burghezii noştri, care nu se mulţumesc că au la dispoziţie femeile şi fiicele proletarilor lor, fără să mai vorbim de prostituţia oficială, îşi fac o plăcere din a-şi seduce reciproc soţiile.

Karl Marx în Manifestul Partidului Comunist (1848)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!