Poezii despre plan pace, pagina 24
Cât e vară
în anu care ne-a rămas
plec un fragment la casa de la țară -
să te obișnuiești fără mine
(o pace comună, cornută)
măcar cât e vară - mă car
cu buza cusută și nu spun
cu voce nimic: ușor să împungă
în inimă să te doară! măcar
cât e lumina ca varu și-i vară
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omului
Cu cât sufăr mai mult, cu atât scriu mai frumos.
Si nu stiu ce-i mai bine...
Slava deșartă întru omenire,
Sau să cad adânc intre cei ce-au fost cândva rebeli ca mine!?
Imi spuse un înger intr-o dimineață
Căutând la mine, biet om,
Un gram de speranță.
Văzusem că trece, nocturn deodată cu mine,
Frângându-și din aripi ce parc-aprindeau,
Cugete și complexe idei dintr-un sine,
Ce larg mă veghea din materie,
Aceeași pe care nu mi-o doream.
-Cu cât te privesc mai frumos azi și mâine,
Îndoi de la mine dispreț,
Spre firea ce-o port între lumea tăcută,
Și ochi ce la tine-n regret ei privesc.
Și astfel citeam în el chipul,
Același văzut ce în momente de pace,
[...] Citește tot
poezie de Dharma K. Tchobansky din Vibrații în versuri (2017)
Adăugat de Tchobansky
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clepsidra
Privesc firul de praf scurgându-se,
E conform cu legea gravitației.
Alături un ceas numără și el secundele,
Dar sacadat, rotindu-se.
Întorc clepsidra cu susul în jos,
Pentru că mai vreau să privesc timpul...
Îmi vine în minte un plan îndrăzneț
Întorc ceasul cu susul în jos.
Crezând că pot să intorc... timpul.
Nu mai vreau să măsor nimic
Constat că de fapt există
O singură clipă prezentă
Și o teamă permanentă.
Privesc secundele cum trec,
Le grupez pe minute cu gândul să plec,
[...] Citește tot
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe-un lemn
Doliu.
În soare sunt umbre ca-n lacrimi
În munți pâlpâie vântul
a jale,
Iar Omul se lasă-n durere
Pe-un lemn
Pe-un mormânt...
Bucurie.
Miroase a pască și-a trudă
Prescurile cresc din făină
a veste,
Bătrâna-n urechi obosite
Când taie din coca-nspumată
Își numără cald din mătănii
Pe-un deget
În gând...
Jale.
Se aude un cântec de seară
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Chișcari (13 aprilie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre cerul senin și celelalte răni
unii copii își pun ochelari de soare
și devin invizibili
eu în schimb
desenez fețe zâmbitoare
și curcubee
oamenii mari nu te întreabă
despre zâmbete
sau cât de mare a fost furtuna
câtă vreme nu depășești conturul
te lasă în pace
și te privesc cu dragoste
poezie de Paul Alex
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunet de chitară
Liniște și pace
Tristețea pătrunde
Toată lumea tace
Fericirea se ascunde
Într-un colț, ascuns
Cântă și tresară
Un zgomot nespus
Un sunet de chitară.
Plăcut auzului, dar
Se aude încet
Se aude clar
Un sunet inocent.
poezie de Mioara Drîmbu-Cucu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi
E-o pulbere de amintiri ce nu-mi dă pace
E-o ramură de brad uitată-n vitriol
E-un diavol rătăcit ce-n mine zace
Ca un "je t"aime" trădat la demisol.
Adună-mă din stații de tramvaie
Sunt rana timpului cea dureroasă
În timp ce tu, înaintând prin ploaie,
Ești ca-n trecut, tăcută și frumoasă.
poezie de Paul Polidor
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paște fericit
Fie ca lumina să aducă soare,
Miere de albine și un trai ușor,
Rădăcina vieții ca o sărbătoare
Și sclipirea vie-a magicului dor
Fie ca divinul să vă ocrotească,
Să v- aducă tihnă și nectar sfințit,
Visele rebele, să se împlinească,
Liniște și pace... PAȘTE FERICIT
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oaza
De n-ai fi fost,
de unde mi-aș fi tras seva,
lichidul vital?
Aș fi fost un deșert
ucis de dogoarea
unui soare nemilos...
Ești oaza
Invadată de pace
și lumină,
unde se hrănesc
rădăcinile mele-nsetate de
iubire, ce cresc
și se urcă împreună
cu tine, pe scara
veșniciei spiritului...
poezie de Ioan Friciu din Claviaturi (31 august 2014, Sibiu)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haina lui
de sperietoare era peticită pe alocuri
sau cusută cu ață albă, și cam murdară.
a schimbat-o cu haina lui de cioclu.
muritorii se chiorau la ea și fiecare
își dorea o astfel de haină. în haina asta
moartea îți dădea pace. haina lui
de sperietoare a ajuns la un magazin
second-hand, unde cărările se împleticesc.
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!