padurea freamata

Condamnarea la toamna

Nu e toamna cum esti tu,
vara mea de suflet, nu,
pe pamant,
vara decazu.

Daca padurea ne condamna
la nostalgie, fara rost,
e toamna, vara mea, e toamna,
asa cum poate n-a mai fost.

Atatea taine nepatrunse
ne cad in brate la un semn
si suntem imbracati in frunze
si captusiti c-un fel de lemn.

In rau sunt doua lazi de bere,
pe foc s-a pus un ultim vreasc,
trec cerbi frumosi, bolnavi de fiere,
catre cerboaice care nasc.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt un om liber
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbind cu Topîrceanu

din depărtări privesc Negoiul
semeţ cu sceptrul îngheţat
în vale curge Topologul
pădurea e la defrişat

un belgian venit din lume
a cumpărat tot ce-a putut
şi plânge muntele în ploaie
e dezbrăcat şi abătut

învie, Doamne, iarăşi ţara
unui popor ce n-a apus
aş vrea, vorbind cu Topârceanu
să merg pe Topolog în sus...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu

Mereu iau parte
la tot ce mă-nconjoară
Ieri m-a invitat Pădurea
să-i celebrez înflorirea
Azi m-a invitat iarba
să-i serbez înverzirea
Mâine mă invită vecia
să-i rezidesc nimicnicia
dincolo de care Dumnezeu
îşi mângâie bărbia...

poezie de Valeriu Cîmpeanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin de toamnă

Boarea argintie freamătă în zări,
Toamna în destine pătrunde sihastră,
Putredele cânturi curg lin din viori,
Arde iar rugina, tu eşti mai albastră.

Nurii îţi sunt prinşi pe-al rugului gând,
Malu-a-nflorit în voal crizanteme,
Toamna în tăcere parfumează-n rând
Coamele de vise ce-adorm lumi boeme.

Stelele înalte ard tot mai subţire
Amurgul de sticlă, rănind trandafirii,
Valul clipei luptă-n seri peste privire,

Chipul tău din basm mi-e lamura firii.
Bolta iar colindă pleoapa în psaltire,
Zilele,-n poveşti, duc bruma iubirii!

sonet de Aurel Petre (27 octombrie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea adormită

În pădurea adormită animalele îşi făceau hibernarea.
Boul sălbatic se trezi şi spuse – Quod licet Iovis...
Mai departe uitase textul. Se iscă o hărmălaie.
Cineva chiţăi- nu face altuia ce nu-ţi place.

Urmară replici – nu fă ce? Care altul? Ce nu-ţi place?
Nu-l judeca pe aproapele tău. Care aproape?
De ce să-l ucidem? Lasă-i pe ei să te blesteme, tu nu blestema.
Un fir de graţie este tors şi ţesut. Cât de bun este cuvântul
care vine la momentul potrivit? Este bun.
Doar dincolo de castani e lumea.
De astăzi lumea nu se-nseninează.
Un, doi, nimic, trei, vom fora adânc în solul planetei Tristeţe,
De mult pare viaţa doar un decor în schimbare,
Clarvăzător cu propria-mi soartă,
Mă văd crucificat ca evreul Iisus,
ţinta e falsă, rutina şi ura sunt numai surori,
unde-i rubinul iubirii de-aproapele tău,
frate Cain?
Chiar şi baloanele mari de săpun râd în aer,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vârful inimii

Lacrimile copacilor nu pot să cadă
decât dacă le culeg în pumnii mei.
Cine are urechi, cu ele o să vadă
prin ochii pisicii fără clopoţei.

Umblu în vârful inimii, să nu fiu auzit
dar bătăile sale mă dau de gol

încât lacrimile din pumn mi-au căzut rostogol
şi pădurea e acum un râu liniştit.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai tu fără răni porţi iubirea

Când carnea a prins sub piele lumina
nimic din trup nu e cum a mai fost,

ziua se-nfruptă din umbra răcoroasă
vindecată de semne cereşti,

pe umeri coboară suflete de piatră
cu inocente visuri prin ploile repezi,

fuge timpul din palmele calde
şi sub picioare pământul freamătă vesel.

Numai tu fără răni porţi iubirea
în ochii adânci şi uscaţi de aşteptare,

între buclele care ascund himere
în geometria miraculoasă a capului,

ochii mă urmăresc până-n amintiri
ş nu vor să uite nicio imagine.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În atelierul închipuirii

vreau să pictez fericiri cu zâmbet de magnolii
cu porumbei ce sorb roua din petalele fine
vântul scutură norii cu ploi de orgolii
viaţa mea se întregeşte cu splendorile divine

vreau să sculptez iubirea în stâncă
să trăiesc visătoare un miracol sublim
freamătă romantismul în simţirea adâncă
zilnic un poem răsare din forul intim

lacrimi boeme sting năvalnice focuri
destinul meu se prezintă în zeci de nuanţe
în drumul spre cer sunt minuni pe alocuri
care-mi luminează stoluri de speranţe

îmi închipui că am aripi de pasăre rară
să zbor spre univers liberă sprinţară

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când salcâmul înfloreşte

Când salcâmul înfloreşte,
La mijloc de primăvară,
Greieruşul se trezeşte
Şi ne cântă la vioară.

Sar în nopţile senine
Broaştele, să îl bruieze;
Florile de miere pline
Fac copacul să vibreze.

Când salcâmul înfloreşte,
O mireasmă-n primăvară
Zi de zi se risipeşte
Parfumând pădurea rară.

poezie pentru copii de Gheorghe Vicol
Adăugat de Gheorghe Vicol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Continentul deltei

Îmi place grozav delta.
Şi aşteptând inspiraţia
Care să transforme plăcerea
În emoţie artistică,
Stau întins pe iarbă,
Sub bătrânul stejar noduros
Din pădurea Caraorman.

A fost o zi de peripeţii.
Cu vaporul pe braţul Sulina.
Cu barca pe micile canale.
Raţe, lişiţe, ochite c-o puşcă
Imaginară
Şi ele prefăcându-se că pică moarte,
Scufundându-se şi ieşind
C-un peşte-n gură. (...)

poezie celebră de Marin Sorescu din Ecuatorul şi polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!