Poezii despre o stana iarna, pagina 24
Iarna de Crăciun
Iarna s-a prăbușit peste așteptările oamenilor
cu niște amplitudini care se mișcă mereu,
eu te întreb cum poți rămâne constant
când totul pare să se îmbrace anormal
după un scenariu necunoscut din timp.
Oricum și sufletul meu se joacă cu anotimpul
face un om de zăpadă în curtea casei,
împodobește bradul de crăciun și-i cântă,
iar tu ești așa de înduioșată și visezi privindu-l,
într-o copilărie întârziată în care se joacă nepoții.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre muzică
- poezii despre jocuri
- poezii despre iarnă
- poezii despre copilărie
- poezii despre brazi
* * *
Copacii iarna se trezesc buimaci
sub cerul nopții găurit de stele.
în fiecare parcă a dormit un vraci
ce scârțâie din ramuri mărunțele.
sub gerul ăsta, ce poți ca să faci
spre a-mbuna pornirile rebele?
te-nchizi între cuvinte și le taci
și-asculți cum vântul cântă la cinele.
copacii iarna parcă nu-s copaci,
când se salută cu zăpezuri grele.
neobservându-și vrabia dintre craci,
privesc înspre iatac, printre perdele.
în rădăcini copacii se au dragi,
deși aci sub cer cată proptele.
poezie de Vasile Ionac
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ger
- poezii despre copaci
- poezii despre vânt
- poezii despre vrăbii
- poezii despre tăcere
- poezii despre stele
- poezii despre somn
- poezii despre noapte
Lacul Înghețat
Pe lacul înghețat,
Ce iarna rece îl desmiardă,
Se ceartă veseli porumbeii
Dansând pe pufoasa neauă.
Ninge-ncet cu fluturi albi
Pe gheața tare, în vis de iarnă
Cer și lac, îngemănate
La orizont îmbrățișate.
Ceața rece se ridică
De pe ghețuri aburindă,
De pe cer Luna pleacă...
Și în loc, Soarele se ridică.
O nouă zi pe cer se-arată,
Pe cer Soarele triumfător străluce',
De sub gheața răcoroasă
Viața crește, reînvie.
poezie pentru copii de Edmond Ioan Siladie (24 mai 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre gheață, poezii despre viață, poezii despre porumbei, poezii despre fluturi, poezii despre creștere sau poezii despre ceartă
Anestezistului Bacalbașa (rondel pamflet)
Cu expresii de calmare
Când își intră omu-n mână
Bacalbașa? - sincer pare
Însă e... gloabă bătrână...
El cu mintea într-o rână
Spre "umor" având chemare
Cu expresii de calmare
Omul nostru-și intră-n mână...
Și să vezi la el strigare
Nu te lasă gloaba până
Nechezând - cioban la stână
Să te calce în picioare...
Cu expresii de calmare!...
rondel de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre cai, poezii despre umor, poezii despre sinceritate, poezii despre picioare, poezii despre oi, poezii despre bătrânețe sau poezii despre anestezie
Vorbesc
vorbesc in gând cu mine insămi
vorbesc cu fulgii care cad
vorbesc cu vântul ce adie
șoptind in cetina de brad!
vorbesc cu iarna ce-mi ingheață
obrajii.. nasul... gâtul tot...
deși eșarfa de matasă
e-nfășurată strâns cu nod!
dar pașii mei ca altădată...
nu vor să calce apăsat
tu mi-ești o sora dragă iarnă
cu tine-n gând... m-am impăcat!
doar soarele ce se ascunde
de ochii mei cu ochelari
imi spune că-n curând apune
si noaptea-i pânză peste ani!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre ochi, poezii despre ochelari, poezii despre nas sau poezii despre gânduri
Rondelul primei zăpezi
Cu albul tău imaculat
Ai mai venit odată iarnă,
Ca din norii tăi să cearnă
Câte un strop de apă înghețat...
Apoi, alert și cadențat
Ascunzi geamul la lucarnă,
Cu albul tău imaculat,
C-ai mai venit odată iarnă.
Copii cu obrazu-mbujorat,
Joviali, te iau în seamă
Deși îi târziu, e înserat
Și caldul lor cămin îi cheamă
Din albul tău imaculat.
rondel de Ioan Friciu (28 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre nori, poezii despre apă sau poezii despre alb
Iarna la oraș
A plecat bătrâna toamnă
Șchiopătând, iavaș-iavaș,
Iarna a început să cearnă
Fulgi de nea peste oraș.
E o vreme mohorâtă
Plâng copacii dezbrăcați,
Dar copiii râd și cântă
La ferestre cocoțați.
Și cu toții ies din case
Iuți ca niște spiriduși
Echipați cu haine groase,
Cu căciuli și cu mănuși.
Magazinele sunt pline
De cadouri fel de fel
Oamenii pe la vitrine
Scotocesc prin portofel.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (21 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre comerț, poezii despre început, poezii despre vinovăție, poezii despre vestimentație, poezii despre toamnă, poezii despre râs, poezii despre plâns sau poezii despre oraș
Vis de iarnă
Când totul e alb și cenușă,
Iar soarele-n doliu plutește,
Doar iarna eterna mătușă
Din colțul de gheață privește.
Pe creste, sclipiri de zăpadă,
Prin ace de brad suflă vântul,
Rebeli, câțiva fulgi vor să cadă
În gerul ce-mbracă pământul.
Sălbatica fiară se-ascunde
La umbră de timp și uitare,
Își cerne ecoul în unde,
Din văi și poteci solitare.
E liniște iar și e bine,
În suflet, lumini mă inundă,
Nu știu de ce, care sau cine
Pașii prin stele i-afundă...
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi sau poezii despre uitare
Iarna mea
Iarna mea mă-ntreană-n grabă:
-Ești cam tristă, ești bolnavă?
Hai cu mine pe colină...
E îngheț și Lună Plină!
Scânteiază pe zăpadă
Stele venite să vadă,
Iepuraș speriat de umbră,
Ce aleargă să se-ascundă.
Satul doarme jos în vale,
Câte-o vulpe dă târcoale
Ursul doarme în bârlog,
Lupul vrea să-și facă blog.
Cântă un cocoș de munte,
N-are cine să-l asculte...
Liniște e și la schit,
Maicile au adormit.
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu din Petale și gheizere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet sau poezii despre urși
În iarna când cerul mai ninge
Te-anunț că-n decembrie ninge,
Iar fulgii doar cad, nu aleg
Nici mâinile care-i culeg,
Nici sufletul ce-l vor atinge.
Să aibă un suflet, ca noi?
De au, sunt doar suflete reci
Închise-n blesteme pe veci
Și fără o viață de-apoi.
Ei nu pot decât a se stinge
Visându-se-n aer scântei
Din focuri aprinse de zei
În iarna când cerul mai ninge.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare, poezii despre mâini, poezii despre foc sau poezii despre aer