mi�care literar�

Adio

Îmi spui adio,
Este uşor să te joci cu cuvintele,
Când plouă.
E uşor a spune adio,
Cuvântul de ploaie,
Cuvântul de plumb,
Cuvântul nenorocit
Care risipeşte culorile,
Care transformă curcubeul în ceaţă,
Într-o negură a sufletelor pierdute,
Care transformă iubirea în ură.
Este uşor a spune adio,
" Adio", este legitimaţia de călătorie
Spre infern,
Este biletul de tren către nicăieri,
Pe care mi-l pui noaptea în poştă,
Biletul ieftin de autobuz către niciunde,
Este biletul doar dus,
Pe care,
Mi l-ai cumpărat cu banii tăi...

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitarea

Dacă acum mi-ar apărea în cale
l-aş întreba
de şapcă
de bicicletă
de sacoşa de pânză cu sticle goale
de "Suceava"
pentru mine
fireşte!
de cheia franceză
pe care nu o mai găseşte nimeni
de lopata aia cu care mi-am
aruncat rugina
de patul în care e bătut un cui
nu ştiu unde
doar să nu fie ridicat când vine preotul
la bobotează
de căţelul "Ciufulici" care acum e în Anglia
de graurii
înspăimântaţi de liniştea palmelor
de brad

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copil bruneţel

reminiscence

Eu voi muri într-o noapte pentru că urăsc inexistenţa soarelui. Răsăritul care va urma se va întâmpla fără mine, născând o zi de douăzeci şi trei de ore, cea de-a douăzeci şi patra voi fi luat-o să o duc
într-o stea, să o populez cu cele şaizeci de minute în care am fost fericit cu tine în toţi anii pe care i-am trăit împreună.

poezie de Sorin Stoica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ornamentală

dacă în zilele de Marţi
bei cafea
să îţi aduci aminte că undeva
într-un secol trecut
nu foarte departe
cineva se golea de ziuă de noapte
apoi aştepta
sperând că va veni altcineva şi îl spală
de urmele de smoală
care se potriveau foarte bine
cu zidurile acelei uzine
în care intrai pentru pâine şi sare
din care ieşeai pe alte picioare
şi sperai la
o candelă ornamentală
sau măcar la o schimbare totală
care să nu degenereze treizeci de ani mai târziu

într-o boală mentală

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solo

Nu a sosit clipa în care
Aş putea deschide porţile

Prea albe sunt zăpezile
Care sub zero absolut
Mă ţin prezonieră!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dadaism

Se spune
Că a apărut
În secolul trecut
Este o variantă
Simplistă
Adevăratul
Dadaism este
Mult mai vechi
Şi mai amplu
El apărut
Din vremuri
Străvechi
În dialogul
Soţ soţie
În care soţul
Răspunde
Predominant
Da da dragă
Chiar dacă
Se îndoieşte

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (31 ianuarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erată la Balada Meşterului Manole

Ora niciodată n-a fost mai exactă
Decât în secunda când ne-am despărţit
Frunza din privire ţi-a rămas intactă
Ignorând o clipă vântul răzvrătit

Şi de-atunci iubito singura icoană
Care mă ţinteşte când mă uit în sus
Este chiar tabloul static în persoană
Care-mi spune zilnic n-am nimic de spus

Dumnezeul ăsta e la fel de mut
Ca şi Dumnezeul care ne-a-ntâlnit
Ca şi Dumnezeul care ne-a făcut
Ca şi Dumnezeul care ne-a zidit

poezie de Marius Robu din Aproape alb (27 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţii de viaţă

învăţ să consider credinţa o virtute
suferinţa ca un exerciţiu cu pretext
ador ritmul şi cadenţa gândirii revolute
preludiu sentimental la fiecare text.

uneori mă pierd în absenţa luminii
trăind cu eleganţă tot ce-mi este dat
întru adânc în mine să scot spinii
înfipţi în inima rănită de păcat.

iubesc culorile care îmbracă timpul
în care se dizolvă falnicul curcubeu
la marginea melancoliei se extinde câmpul
în care rodeşte fericirea mereu.

învăţ să mă transform ca anotimpul
care sfidează moartea sufletului meu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărata esenţă de viaţă

A fost odată un visător
care era cu gandul
în altfel de lume!
El prefera să trăiască
cu cărţile lui Sheakspeare,
ca un copil, căruia îi plăceau
filme clasice şi desene animate,
care i-au rămas în inimă!
Dar acestea sunt vise
aproape toate imposibile.
El a fost şi în căutarea
unor vise, în care banii
nu au importanţă
şi oricum el voia o lume
în care să fie liber,
să-şi urmeze pasiunea sa,
fără frică, fără resentimente.
O lume în care nu există umilinţă,
ci acceptare,
adevărata esenţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Eugenia Calancea (10 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

poate nu ne mai încape cerul,
iubitul meu,
de aceea am intrat
în carcasele astea de tină şi scuipat,
poate nu ne mai ţine
nicio rătăcire de cometă
greutăţile gândului,
de aceea stăm cu ele în geamantane
lângă uşi pe care nu se pleacă.

şi poate
am greşit dumnezeul,
am nimerit unul care nu iartă,
care ne-a înfipt pe veşnicie în viaţă,
insecte moarte, frumoase,
în cutia de lemn
a unui copil de clasa a şasea.

poate nu mai avem
lacrimile acelea în formă de aripi

[...] Citeşte tot

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!