mereu

Există mereu furtuni ce-şi plâng în hohote tăcerile din piept, izbucnind apoi în uragane ce poartă mereu nume de femei... Oare de ce? - am întreba... Nu-i greu de înţeles şi nu-i simplu de trăit în universul femeii. Noi bărbaţii găsim mereu subrefugii, uşurinţa cu care evadăm din miezul problemelor părând în ochii "lor" trădători, laşi, superficiali... poate aşa ne e felul, să părem mai detaşaţi de tensiunea momentului, dar ceea ce ne salvează este mereu câte o tânguire a femeii de lângă noi, o şoaptă sau dimpotrivă, tăceri ce te înfioară. Iubirea doare, poate pentru că pătrunde în adâncul fiinţei, rădăcinile sufletului fiind scuturate de vâltoarea sentimentelor. A iubi e poate cel mai minunat sentiment, dar a ştii să o faci e provocarea cu care încercăm să ne obişnuim. Iubim din obişnuinţă sau ne obişnuim să iubim? Adevăr sau provocare...

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acea persoană care ştie "cum", va avea mereu un loc de muncă. Acea persoană care ştie "de ce" va fi mereu şeful celei dintâi.

citat din Diane Ravitch
Adăugat de Oana- Manuela Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Personalitatea oricărui om se compune din două însuşiri, prima, capacităţile mentale, memoria, isteţimea, capacitatea de a fi atent şi de a se concentra (principalul, în cazul acestei însuşiri, concentrarea atenţiei), a doua, voiciunea cu care percepe conştiinţa idealului desăvârşirii. Prima e mereu mulţumită de sine, a doua mereu nemulţumită.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

E Soarele steaua
ce Pământul încălzeşte
şi luminează cerul
atunci când totul pare
pierdut în neant
şi se scurge încet
în bezna adâncă
din pâlnia Universului.
E Soarele acesta
o pată aurie
desprinsă din cenuşa
unui astru muribund,
ce de veacuri
răsare şi apune,
veşnic neobosit,
încălzind acelaşi Pămân
plin mereu de
alte vieţuitoare,
ce-şi duc traiul
pe planeta albastră

[...] Citeşte tot

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mangaiere nu e

Caii nebuni,
şapte să fie,
strânge-i în chingi,
pune-le frâie!
Aleargă mereu,
mereu,
spre abis.
Mângâiere nu e,
acolo nu-i Vis.

Şi luna-copilă,
în noaptea de vară,
şi stelele-n cer,
luceafăr de seară,
la caii ce-aleargă
privi-vor de sus,
pe culme de deal,
către-un veşnic apus…

poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi am intrat în casa ta... (La inaugurarea Bisericii Baptiste "Harul")

Azi am intrat în casa ta
Să-ţi aducem iar prinos,
Căci noi suntem întotdeauna,
Veşnici fraţi întru Hristos.

Îi mulţumim lui Dumnezeu,
Şi-avem în suflet bucuria,
Căci El, e cu noi mereu,
Dându-ne speranţa şi tăria.

Vom fi mereu în rugăciune,
Pentru a slăvi numele tău
Şi cu adâncă plecăciune,
Avem un singur DUMNEZEU.

Te rog să fii Doamne cu mine,
Tu fiind ce este mai frumos,
Care-mi faci zilele senine,
Mie şi fraţilor întru Hristos.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Leonte (28 octombrie 2001)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din haos iar în haos...

... s-a stins o lumânare în clipa prinsă-n zbor
de mâţa pe spinare şi arma la picior
şi trece printre dealuri ecoul trist şi gol
de ape şi de maluri şi vite în ocol

din larma dimineţii se naşte-o nouă zi
cu umbre de tristeţe pe nori de ploaie gri
şi curge lin la vale în unde amărui
mereu pe-aceiaşi cale, mereu a nimănui...

poezie de Iurie Osoianu (25 august 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urme

Pe urmele paşilor tăi
Am trăit mereu,
Ca să ştiu de ce
Te-ai depărtat de iubirea mea.

Atât te-am dorit şi te doresc
Că încă nu îmi amintesc,
Ca să ştiu de ce:
M-ai lăsat să iubesc.

Iubirea ce am avut-o,
Dragostea ce ţi-o port,
S-ar putea mereu s-o iau
Cu mine în eternitate.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râd mereu...

Mamă, ştii că de ceva timp râd mereu?
Râd de tot şi de toate,
Râd de oameni, de întâmplări,
Râd de lucruri şi de situaţii,
Mulţi îmi spun că râd prea mult,
Că uneori râd fără motiv.
Nimeni niciodată nu şi-a dat seama
câtă tristeţe plânge în râsul meu.
Ştii de ce râd mamă?
Pentru că numai aşa
Pot stăpâni plânsul care mă macină.

poezie de Natalia Popusoi (1 ianuarie 2012)
Adăugat de Natalia Popusoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adancul necurmat al iubirii

Am incercat mereu sa aflu pacea,
Am cautat-o inlauntrul meu,
Am rascolit prin amintiri si vise
Si am gasit doar cerul meu, mereu...

Doar cerul meu. Albastru infinit,
Si dincolo de-albastru, Dumnezeu.
De-acolo pan-aici, intr-o secunda
Nici o distanta;numai cer si eu...

Pe aripa de suflet ma inalt,
Iubind ce-mi este dat, fara oprire,
Iubindu-L mai intai pe Dumnezeu
Ce m-a vegheat mereu de la sosire...

A fost cu mine cand eram copil,
Cand, tanara, iubire-am intalnit,
Cand greu mi-a fost pe cale deseori,
EL niciodata nu m-a parasit.

poezie de Iulia Comaniciu (27 iunie 2011)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!