iubire pierdutďż˝

Divin

Mai lasă-mă, Iubire, să te respir în flori
Mireasma ta suavă împrospătează viaţa
Şi ochiul meu să guste aroma de culori
Cu care ne îmbie lumina, dimineaţa.

Cu mirul tău, Iubire, m-ai uns de-atâtea ori
Că m-ai dospit pe mine izvor de viaţă nouă,
Ca trupul meu să fie ţărână pentru flori,
Iar sufletul să fie pentru petale, rouă.

poezie de David Daniel Adam (16 octombrie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chitara cu corp si suflet de femeie

Un murmur de chitară-n noapte...
Ca şi intr-o melodie,
Se pot ivi norii tristetii sau ai bucuriei, peste noi.
Totul depinde de tine, iubire...
Pod de stele, desprinse din gândurile mele.
Săldată în note muzicale.
Statuie, transformată în abur,
Beţie îmi eşti!
Melodios calvar al sunetului tău,
Ce mă transportă în altă lume.
Cu picături de lacrimi şi scâncet de bucurie...
Se aud note scrijelite pe scoaţa unui copac...
Inima crudă de deznădejde şi de iubire. Tic-tac, tic, tic-tac...
Tunet crunt, liniştitor al răului,
Curs către inima mea, îin pas de melodie.
Speranţa găsesc. Şi iubire!
Dar şi tristeţea chitării goale din interiorul trupului singuratic...
Spre tine se-ndreaptă ţipătul meu.
Un sunet de chitară, mângâiată pe corzi...
În pasul dansului meu,

[...] Citeşte tot

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un nesaţiu de iubire

Cât mă îndulcesc de tine
Cu nesaţul cel din fire,
Tot mai cruntă foame-mi vine
De năvalnică iubire.

Mi te-nfulec pe-ndelete
Oferindu-ţi ca arvună
Printre revărsări de plete
Sărutări sub clar de lună.

Nu te vaieţi că te-nmoaie
Frământările prelunge ;
Clocotindă în şuvoaie,
Între noi iubirea curge.

Vremea lungilor ospeţe
Îmi doresc sâ nu se gate ;
Nu mai fie bătrâneţe
Şi nici blestemata moarte!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (14 septembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sămânţă de iubire

Atâta dezbinare nefirească,
Atâta zgomot pentru te miri ce,
Cuvinte care pot să otrăvească,
Mă-ntreb de omenia încă e.

Atâta zbucium care numai strică,
Priviri ce dor şi gânduri fără sens,
Iubire ce se zbate şi abdică,
Deşi ea este forţa-n univers.

Ne depărtăm de ceilalţi fără voie,
Pentru idei ce nu ne aparţin,
A devenit şi ura o nevoie,
Pe care însă eu nu o susţin.

Putem fi buni, dar ne alegem jalea,
Ne tăvălim fără de rost în ea,
Nu cred că doar aceasta ne e calea,
Sau dacă este, este una rea.

[...] Citeşte tot

poezie de Adi Conţu (13 august 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurnalul unui sinucigaş ratat

Sunt nebun şi văd visele reale
Aşa am văzut cândva o iubire
Am întâlnit-o întâmplător
Pe culmile mării
Am iubito
O iubesc

Iluziile erau plăcute
Reale
Acum realitatea e o
Blestemată iluzie
- Şi muncim -
Şi muncesc pământul umil
Învăţ de la el sa rabd toată durerea
Să devin
O crizantemă în mâinile tale
Iubire sublimă
La capăt de chin
Când pământul îmi va da
O ultimă îmbrăţişare

poezie de Cezar C. Viziniuck
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima oară

Probabil e ultima oară
Când braţele tale mă strâng
Şi-un soi de iubire primară
Mai zboară, dar aripa-i frâng.

Probabil e ultima dată
Când ochii tăi calzi mă privesc
Şi clipa complet nefardată
Ghiceşte ce mult te iubesc.

Va trece o noapte ploioasă
Şi ştiu că va fi să mă doară
Iubire atât de duioasă,
Probabil e ultima oară.

poezie de Angelica Ioanovici din Aşa cum eşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu spune NU!...

Nu spune NU, când tu simţi DA,
Nu te opune când iubeşti...
Ea îl chema, el refuza
Iubirea ce o tot goneşti...

Nu te mai încărca cu vină,
Păcat nu este când iubeşti...
Lasă iubirea ca să vină,
Nu te opri să risipeşti...

Nu te mai reprima în toate...
Tu mă iubeşti cu suflet pur;
Destinul ne va uni, poate...
S-atingem culmile de-azur...

Hai să zburăm spre fericire!
Deşi, demult nu cred în ea...
Dar cred în dragoste, iubire,
Ce nimeni nu îţi poate lua!

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatra de neînlocuit

Te caut de mult timp şi tu eşti atât de departe...
Acum că te-am găsit distanţa aceasta
Îmi scoate sensibilitatea în afara sufletului
Şi voi aşterne pe hârtie iubirea
O iubire imposibilă se poate scrie?
Da, se scrie ca o coală cu cerneală incoloră
Dar se scrie şi poate aduce fericirea
O fericire unică şi individuală
Poate că neîmpărtăşită în totalitate...
Tu crezi în iubirea nemărturisită?
Oare există?
Sau există acea imagine ideală despre iubire....
Eu am să cuprind lumea cu idealul meu
Şi ochii tăi se vor umple de lumină
Suntem aici să visăm ce alţii nu au putut
Şi jocul nostru de iubire nu se va termina curând.
Nu-mi doresc a fi o piatră la gâtu-ţi frumos
Dar una căreia să-i plângi şi să-i cânti duios
O imagine de vis, într-o lume de poveste...
Un capriciu într-o noapte insiprată de dragoste

[...] Citeşte tot

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De toamnă

E toamnă, surâsul tău s-a transformat în mit
Cad ploi ca-ntr-o perfidă rătăcire,
Şi te întrebi de-a existat iubire
Şi ce păcat de moarte-am săvârşit.
Ne rătăcim prin sute de perechi
Cuprinşi de amnezii ce n-au cădere,
Şi picuri mari cu iz de mângâiere
Ne-aşează Bach şi Mozart în urechi.
Şi totuşi, ne iubim cu flori de toamnă
C-o ultimă risipă de tăcere,
Eu ştiu că din iubire iese miere
Şi ochii tăi, ca două mări sunt, doamnă.

poezie de Adrian Abrudan (2014)
Adăugat de Adrian Abrudan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De ce-mi mai vi acum când neputinţa mă doboară
Şi-n ochii mei se-ascunde o-ntreagă mare-n furtună?
Când iubirea mi se zbate in sufletu-mi nebună?
De ce-mi mai vi, te întreb, prezenţa ta mă omoară.

Când cerul se-negereste şi soarele dă s-apună
Moarte, mirosul tău de morgă pe deasupra-mi zboară
Iar sufletu-mi palpită, în infern tăcut coboară
Lăsând în urma-i trupul îmbălsămat in humă.

De unde vi iubire? De ce mă faci să te aştept?
Şi să mă atingă moartea cu aripa-i cea neagră
Vino iubire, aşează-te pe umărul cel drept.
Mai dă-mi doar o speranţă. O viaţă mai dă-mi întreagă
Şi te voi aşeza la loc de cinste, la mine-n piept
Că îmi ieşti iubire, doar tu, pe lume, cea mai dragă.

poezie de Cezar C. Viziniuck
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!