fulgere apoi tunet

Nova mihi apparuit Beatrix - I

Cum ea păşi tăcută pe drumurile serii
ţipând fâlfâitoare spre alba arătare
se ridicară pasări din patru părţi de zare
într-un vârtej de slavă, ca frunzele puzderii.

Şi chiparoşii negri şi frasinii eterici
şi ulmii nestatornici vuind pe-a orgii gamă
se-aprinseră în creştet ca solzii de aramă
când plouă cu lumini pe turle de biserici.

Ca un arhanghel falnic strălucitor la faţă
ce pâlpâe 'ntre noapte şi între dimineaţă
înveşmântat în aripi de fulgere şi pară,

oprindu-se la mine surâse fără vină:
ci grei de dulce spaimă genunchi-mi se plecară,
iar pleoapele-mi căzură uimite de lumină.

sonet de George Călinescu din Universul literar, Anul XLII, No. 51 (19 decembrie 1926)
Acest sonet face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflecţii pe un ţărm de sidef

drumul prin întuneric mă duce la stele
la lumina magică pentru final de viaţă
transfigurează toate sentimentele mele
să cred în duhul sfânt în sacra povaţă.

cu iubirea am învins dialectica urii
mă ţine-n echilibru cu romantismul pur
nu ridic în slavă fulgere sau furii
ador necondiţionat naturile din jur.

vise m-au propulsat pe culmi de extaz
armoniile nopţii le-am străbătut cu pasul
credinţa-i ca oceanul cu valuri turcoaz
pe ţărmul de sidef îmi prelungesc popasul.

lacrimi evlavioase curg şiroi pe obraz
cu avântul poetic amprentez atlasul.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lume liniformă

Cât evident e că Pământul e atât de mare şi, de mic,
Când întâlneşti sau vezi imagini cu chipuri asemănătoare
Atât de mult, indiferent de locul unde stau... culoare
Şi, trup şi gesturi sunt asemeni, făcuţi de un tipar, tipic.

E izbitor că totul pare făcut din linii în trăsături,
Cu mersul drept, ori legănat, până şi vocea tot un sunet...
Lăsând un pic, de la detaliu, e un identic ton de tunet...
Cu păr la fel, cu aceleaşi goluri, cu acelaşi râs... strâmbat de guri.

Mă duce gând, ce în ascuns îl tot credeam o veritate,
Că parcă am fost însămânţaţi cu câteva răsaduri tip...
Un fel de clone, pe familii, ce-şi au mulaj stereotip
Şi, de atunci lumi sunt mai multe... un areal de clone, date.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian
Comentează! | Votează! | Copiază!

…invers

mai du-te-n
ierbi departe să te pască
tauri coborâţi din fulgere
furtuni…
hei, tristeţe,
ţi-ai pus ochii
ca nişte lame ştirbe
pe ceasul meu şi-i tunzi
limbile, cifrele – data blocată
pe 7
de atunci sunt în fiecare zi
în 7, luna nu mai contează….

mai du-te-n
ape tulburi hrană
peştilor de inox – fostele
intenţii de bine
mi-e poftă
să râd în hohot
să ţopăi ca un vrăbioi

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Republicanilor din America de Nord

Fraţilor! Sunt între noi
Valuri 'nalte, vânturi grele.
Totuşi eu vă văd pe voi,
Vă văd mândrele drapele
Ale libertăţii sfinte;
Simt cum bat, peste morminte,
Inimile de eroi
Care luptă înainte
Vă aud spunând, departe:
"Libertate vrem, sau moarte!"

Spuneţi tare, să se ştie!
Orice sclav îngenunchiat
Să se-nalţe-n omenie,
De cătuşe liberat.
Iar semeţele conace
Şi bordeiele sărace
Peste tot, să nu mai fie!
Neagra vieţii carapace
Să se spulbere ca ceaţa

[...] Citeşte tot

poezie clasică de P.B. Shelley (1812)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaguri albe

Mă rog cu puterea cuvântului
Pentru copiii pământului,
Mă rog cu dulceata colinzilor
De sănătatea părintilor.

Florile, florile dalbe,
Iar pe lume steaguri albe.

Mă rog cu lumina minunilor
In amintirea străbunilor,
Mă rog cu nădejdile omului
Pe chilibrul atomului.

Florile, florile dalbe,
Iar pe lume steaguri albe.

Mă rog cu putinta mătusilor
Contra venirii cenusilor,
Mă rog cu blândetea din flaute
Un happy end să ne caute.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Galbenul e doar al meu

vei fi departe pe drum
într-un colţ de stea
sau în zările de fum
vei învârti o roată dinţată
şi vei atrage mici fulgere
înveşmântat în soartă
sau în irizări de stele
te vei gândi în nopţi cu stei
la femeia ce-ţi smulge
din suflet imaginea ei
sau la mâhnirile din cuvânt
te vei gândi la mine
cu suflet strâns sau bun
de zeu trufaş sau
de îndrăgostit nebun?
cerul tot arde-n curcubeu
galbenul e doar al meu
tu ţi l-ai smuls din soartă
e toamna în sufletul copacilor
în faţa ta amăgit timpul uşor

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă mare

Dis-de-dimineaţă, împreună cu câinele
M-am dus s-admir marea albastră.
Sirenele au ieşit din adâncuri
Să mă privească.

Iar fregatele de la suprafaţa mării
Şi-au întins braţele de cânepă-n fel şi chip,
Crezându-mă un şoricel
Ghinionist, naufragiat pe nisip.

Am rămas acolo până când mareea
Mi-a trecut peste pantofiori
Şi peste şorţuleţ şi cingătoare,
Şi peste corsaj, dându-mi răcoroşi fiori;

Credeam că mă va înghiţi cu totul,
C-o să dispar cum dispare-un bob de rouă
De pe mâneca unei păpădii –
Şi-atunci ne-am mişcat deodată-amândouă.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De n-ar ţipa atât de trist lăstunii - replică la poezia "De n-ar începe mierlele să cânte" de Petru Ioan Gârda

Vibrează orologii în tăcere,
Ca un sistolic suflu ce mă ţine
Mai trează decât sângele-n artere,
Când mă cuprinde dorul greu de tine.

Zefirul se răsfaţă printre frunze,
Iar noaptea geme sub lumina lunii,
Aş adormi cu gustul tău pe buze,
De n-aş simţi cum se iubesc lăstunii.

Din când în când, un tunet mă-nfioară
Cu-ameninţări de ploaie şi furtună,
Aş adormi, dar gânduri mă-mpresoară
Şi pe sub gene lacrimi se adună.

Să nu mai simt cum ne despart oceane,
M-abandonez în taina rugăciunii,
Aş adormi în cântec de piane,
De n-ar ţipa atât de trist lăstunii...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caniculă

oraşul meu colorat în verde
şi galben pai galben palid
pătat cu roşul soarelui în picături mici
apoi buletinul de ştiri vremea
toate trecute prin ochiul meu căprui
în ecranele de sticlă şi leduri
breaking news

ne plimbam pe stradă amândoi
doar ce ne-am cunoscut
în faţă mergeai tu cu fusta cloş şi înflorată
apoi eu abia de mă mai târam pe-o parte
şi strada se înclina nefiresc
casele cu ţiglă roşie se prăvăleau
ca un castel din cărţi ţinându-se de mână
cu pereţii suflecaţi până la bârnă
grăbiţi ne loveam de câte un pom uscat
dezbrăcaţi de coajă şi pictaţi
apoi o mie de cuci rătăciţi şi uitaţi
în grădina bolnavă

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Ioan Creţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!