Poezii despre femeie poezie, pagina 24
La început fiecare femeie așteaptă bărbatul perfect
covorul roșu propriul oscar
își schimbă culoarea părului culoarea ochilor
acul de sub retină
învață să scrie cereri jurnale plângeri
se întrece pe sine în felul cum
detonează vidul
fiecare femeie e o mănăstire de maici pe care le trimite să facă piața
să deretice
să se roage
fiecare femeie sfârșește prin a păși
pe pietre
constată câte statuete inutile îi ocupă sufletul
își amintește ceva despre fiecare bărbat
niciodată despre bărbatul perfect
fiecare femeie dispune
de un potențial imens de tandrețe
are o poză de familie
[...] Citește tot
poezie de Gela Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie pictată
pentru Adriana
Stau și îmi ascut creionul
într-o pată a lunii
Și cu-n vârf de cărbune
penetrez un ciob de hârtie
Dând naștere unui gând...
așa cum dă naștere o femeie.
Tu o fantomă mai ieri închisă
în sufletul meu
vei avea libertatea să trăiești
și să călătorești în lumea mea cea vie.
Crini albi înfloresc în ochii tăi blânzi
Și valul iubirii mă cuprinde
Văzând comete ce țâșnesc din sânii tăi
sub atingerile petalelor mele ce-mi curg din mâini
Și plouă cu sfârcurile gândurilor tale valurile mării de stele...
Doar focul iubirii poate stinge
sângele ce-mi arde în vene!
Trăiește prin mine femeie aici pe pământ, pe lună...
[...] Citește tot
poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O femeie
îmi plac bărbații vii
spune ea
mie, femeile moarte
plusez
de parcă ea nu știa nu știa
după atâta iubire a unui bărbat cu mușchii deosebți
de miez
unei femei - mală și mini
mală, precum
știi că ar fi o femeie
pitică
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când scriu poezie
când scriu poezie parcă rup
bucăți de carne din mine
fiecare vers e ca o mușcătură adâncă
a unui animal sălbatic
aproape că țâșnește sângele
într-un carnagiu îngrozitor
al țesuturilor care mă țin în viață
din când în când
mă opresc și aștept
ca la semafor
să văd cum se mai simte Poezia
dacă trebuie să-i fac respirație
gură la gură sau dacă
pot s-o păstrez
în continuare
ca metresă
cât m-or mai ține
balamalele
poezie de Emilian Mirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul 🖋
Picături de poezie
se preling încet pe mână...
Mâna care încet adună
prin versuri o vorbă bună.
Pleoapele-s petale moarte
pentru poeții muritori..
Ei rămân prin poezie
veșnic.. calzi nemuritori.
Strașnic scârție stiloul
pe o coală întâi pictată...
De lacrimi și fantezie
și de-o șoaptă întârziată.
Gânduri se aștern tăcut
pătrunzând in carnea filei...
Poezia-i suflet mut
ce te-ndeamnă la iubire!
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floare de colț
Doar tu femeie îți mai poți mușca buzele
între o floare de colț și o coastă de deal.
Eu nu mă mai recunosc
și nu mă mai deosebesc pe mine de mine.
Timpul este secundă altoită de secundă
Așa și eu femeie. Eu sunt trupul meu
altoit de trupul meu!
Doar tu femeie! Doar tu îți mai poți mușca
buzele tale mereu cu mine
chiar dacă eu nu mai sunt eu!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu existam când te-ai născut
Nu existam când te-ai născut,
Erai deja femeie când m-am născut.
Regreți că m-am născut târziu,
Regret ca te-ai născut devreme.
Nu existam când te-ai născut,
Erai deja femeie când m-am născut.
Mi-am dorit să fi fost născuți în aceeași zi,
Ne-am fi petrecut toată viața împreună.
Nu existai când m-am născut
Eram deja femeie când te-ai născut.
Eram atât de departe de tine,
Era atâta distanță între noi.
Nu existai când m-am născut
Eram deja femeie când te-ai născut.
Aș fi devenit o floare îmbrățișându-și fluturele,
Adormind în iarba înmiresmată noapte de noapte.
poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Este disponibil și textul în engleză.
Teiul gonflabil
O să vă trezesc cu versul
pe pământ eu nu încap
și mă joc de-a Eminescu
cu tăcerile din cap
Pe pământ eu nu încap
și-s rănit de poezie
de toate se-alege praf
tăceri mai rămân o mie
Sunt rănit de poezie
și mă joc de-a Eminescu
cât oi fi fir-ar să fie
o să vă trezesc cu versul
Pe pământ eu nu încap
numai cu teiul sub cap
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (14 iunie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua ta, Femeie (sonet omagial)
De ziua ta, Femeie
(sonet omagial)
De ziua ta, Femeie, vreau să-ți închin,
Floare de gând pe-o rază de privire.
O învălui în giulgiu de iubire,
Când zorii îmi bat în geam cu cer senin.
Să îți omagiez sfânta menire,
De vieți purtătoare în sacru destin,
Ridic pocalul pe jumătate plin
Cu sănătate, că restu-i jertfire.
Mi-ai dăruit a Maicii sărbătoare,
Ca să-o cinstesc în inima toamnelor
Pe Fecioara de Domnul născătoare.
Omagii scriu de ziua femeilor,
Spre recunoștință și neuitare,
În florilegiu să le dau mamelor.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu (8 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din amintiri...
Scriu acum ceva pe foaie
Că să nu mă fac de oaie,
N-am mai scos o poezie
De când am murit, se știe.
Scriu orice îmi vine-n minte,
Mă joc cu orice cuvinte,
Afară e frumos tare,
Dar nu ies, mă fac de oaie.
N-am mai scos o poezie
De când vremea de beție
Mă luase într-un val
De-am ajuns și la spital.
Poezia nu e bună,
Parcă e scrisă pe lună,
Scriu odată la un an,
Dar va scriu, nu sunt mârlan.
poezie de Vlăduț Matei (19 aprilie 2013)
Adăugat de Vlăduț Matei
Comentează! | Votează! | Copiază!