Epigrame despre face, pagina 24

Fătucă-aşa, ca ea, mai rar!:
- O campioan-a giugiulelii -
Fugind de muncă face, chiar
Şi dragostea... în dorul lelii.

Dac-ar bate-o, ar fi tot una,
Că iar face pe nebuna;
Şi-a decis: Nu pot s-o bat,
Că-i din coastă de bărbat.

El te face ‒ om doar eşti,
Ca privindu-l să pofteşti;
Cu privirea străpungându-l,
Să păcătuieşti cu gândul...

Risipeşte în neştire,
Face chefuri, tămbălău;
Pentru-al ei "obraz subţire"
Şi-l îngroaşă pe al său.

O iubea pe "unde scurte"
Pe o Ea gândind retrasă
- Văd că el îmi face curte
Musai că urmează-o casă!

epigramă de Gheorghe Gurău (iunie 2011)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fiu sincer mie-mi place
Să mai merg la crâşmă-n sat,
Însă nu ştiu cum se face
Totdeauna... mă-ntorc beat.

Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuţie!

Doamne, spune ce să fac,
Soacrei să-i mai vin de hac?
I-am rupt fălcile în două
Dar se face cum că plouă...

M-aş face soră cu umorul,
Aş neglija chiar şi amorul,
De-aş şti că am, în epigramă,
Talent de as şi nu de damă!

Când bea vin cu scorţişoară
Face numai nebunii,
Căci se simte domnişoară
Şi şi-ar pune pirostrii.

Face caz de-a ei virtute
Şi susţine că e fată...
După nopţile pierdute
Pare însă "virusată".

<< < Pagina 24 >

face