dosul in sus

În om, pântecul, care e jos, corespunde la ceea ce e în sus în Divinitate, pentru că, în raport cu macrocosmosul, microcosmosul, adică omul, e inversat.

Omraam Mikhael Aivanhov în Centrii şi corpuri subtile
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Felul nostru obişnuit este să ne luăm după aplecarea poftei noastre, la stânga, la dreapta, în sus, în jos, după cum ne poartă adierea prilejurilor.

aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Justiţia animalelor

Când măgaru-ajunge sus,
Cu copita pe dosar,
Nu mai e măgar supus:
E măgar justiţiar.

epigramă de Ion Ghera din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai privind cu luare-aminte la tăria cerului de deasupra, ghintuit cu stele şi luceferi, omul este sigur de pământul pe care stă. Acolo Sus, se citeşte temeiul celor de jos.

citat din Ion Buga
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şomerul

Umblând în sus şi-n jos, pe bulevard,
A poposit la umbra unui gard
Şi-i trist, fiindcă nimeni nu-l întreabă
Dac-a mâncat, sau dacă are treabă...

epigramă de George Topîrceanu
Adăugat de N Gârleanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reorganizare în instituţiile statului

A-i dori fără de pată
Pe cei mici – nici un folos.
Scara, ca s-o faci curată,
Mătur-o de sus în jos.

epigramă de Ioan Marinescu-Puiu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără nelinişte sau somn, vreau să înalţ calma mea fiinţă mai sus de spaţiul unde oamenii se bucură sau plâng.

Jose Saramago în Anul morţii lui Ricardo Reis (1984)
Adăugat de alexandru olariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciudat

Sunt
câţiva
îngeri
pe sus
iubito

Şi
vai

Un
stol
de
fete

Pe
gardul
dintre

Iad
şi

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa, furnica îşi luă inima în dinţi şi, uşoară, se coborî în buzunar. Scotoci încolo şi-ncoace; într-un colţ dădu peste câţiva bani de aramă. Îi pipăi, îi mirosi — întrebuinţare nu le putu găsi! "Ce-o fi făcând oamenii cu lucruri care, după cât se vede, nu le aduc nici un folos?" judecă ea. Porni mai departe. Mai în sus, alt buzunar. Hai şi-acolo! De-abia se coborî însă, şi, repede, căută să fugă înapoi. Buzunarul, îmbâcsit cu foi de tutun, o ameţise. "Iată ce fel de buruieni ştiu culege oamenii!" îşi zise, dezgustată, furnica. N-avea noroc! O luă mai sus; se urcă până după gâtul vânătorului. Acesta ridică tocmai atunci mâna. Ispititoare, veni, sprintenă, pe mânecă, până lângă pumnul încleştat pe gâtul unei puşti.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Călătoare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi, muritori, vă perindaţi mereu, mereu. Dar viaţa voastră nimicnicie-i, văd. Nu a fost nimeni să cadă mai de sus ca tine însuţi, sărman Oedip.

Sofocle în Oedip Rege (429 î.Hr.)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!