Poezii despre chipul mamei, pagina 24
De ziua mamei
Mamă dragă, de-aș putea
Să-ți urez de ziua ta
Bucurie, sănătate,
Mult noroc și spor în toate,
Pace și zile senine
Să mă poți crește pe mine.
poezie pentru copii de Roxana Iacob din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Făptura mamei
Ușoară, maică, ușoară,
C-ai putea să mergi călcând
Pe semințele ce zboară
Între ceruri și pământ!
În priviri c-un fel de teamă,
Fericită totuși ești -
Iarba știe cum te cheamă,
Steaua știe ce gândești.
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama, ce cuvint inaltator! primul nostru cuvint! Ce sentimente de dragoste ne invaluie sufletul, si un chip sfint ne apare [...] | Citește tot comentariul
Amintiri desculțe
Desculță mamă și grăbită, parcă te văd venind sub seară,
Se-ntorc cirezile sătule, și-n grajd, vițeii flămânzi zbiară
În vadră, apa-i terminată și pruncii iscodesc de cină
Tu le răspunzi: aveți răbdare, mai mulțumită și senină,
Că sunt atâtea de făcut și toți o vorbă bună așteaptă
Și n-ai fi tristă pe niciunul, te simți din sat cea mai bogată
Cu toată gălăgia noastră, nu pierde mama un surâs,
Doar ochii lăcrimează-n taină și murmuri rugă spre Iisus
E mult de lucru și ți-e greu, și arșița-i dogoritoare,
Dar pentru tine pruncii toți, sunt doar o binecuvântare
Adormi flămândă uneori, prea obosită să mănânci,
Însă pe masă sunt bucate, te saturi când îi vezi pe prunci
Așa mi te-amintesc mereu, numai grăbită ești măicuță,
Te dor călcâiele de mers și părul strâns sub băsmăluță
Pe chipul tău, e doar o urmă, din tinerețea de-altădată,
Iar trupul s-a împuținat și ai albit măicuță toată
Doar ochii și-au păstrat seninul și zâmbetul cu gingășie,
Mă-ntorc pe seară-n amintiri și te zăresc copilărie
Pe plita mamei fierb domoale aceleași de demult bucate,
În flacăra privirii ei, sunt vise, doruri, împăcate!
poezie de Elena Căruntu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imaginea mamei
Am poza ta, o poză
Ce-n inimă-mi trăiește
Cu-atât de pure linii;
De vârstă nu vorbește.
De-acolo-mi glăsuiești
Cu buze nemișcate,
Și, blândă, mă privești
Cu pleoapele lăsate.
Nenorocirea când
În cale mi se pune,
Inima ta mi-o spune,
Lângă a mea bătând.
poezie celebră de Maurice Careme din Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre alt țărm
Luminile cetății stau să piară
sub umbrele care ajung alene,
la orizont un cântec mă-nfioară,
e cântecul vrăjitelor sirene...!
Cu dorul meu ajunge, deodată,
pe cugetul cuprins de îndoială,
când chipul tău în zare se arată,
învăluit în aura-i astrală.
Străin ajung pe străzile pavate,
cu amintiri rămase peste vreme,
și mă întreb, în vis: oare se poate
vreuna dintre ele să te cheme?
Și calea mi se-arată dintr-odată,
iar gândul o străbate fără voie,
mă rătăcesc pe marea zbuciumată
spre alt tărâm, precum bătrânul Noe.
Privesc în zare chipul tău de ceară,
iar dorul meu îl cântă în poeme
în prag, te rog, așteaplă-l să apară,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primul Te iubesc
Primul Te iubesc,
L-am primit când eram in brațele mamei.
Sânul lăsând urme de lapte
Mă mângâia în tăcerea din noapte.
Apoi l-am simțit în pasul dintâi
Și în dulce sărut.
Îmi era căpătâi...
Am crescut, am găsit alinare
În mângâierea bunicii și în raza de soare.
M-am privit în tăcere-n oglindă
Și la șapte ani am văzut
O altă iubire și un alt început.
Abecedarul mi-a zâmbit
Cu litere de miere și note de-argint.
Mai târziu tu mi-ai spus Te iubesc
Când mi-ai dat întâiul sărut
Și trandafirul ce l-am pus într-o carte.
Amintiri îngropate...
Acum vă iubesc, dragii mei prunci!
Vă văd alergând pe alee cu nuci...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
...Logodna
Te-aștept să vii, frumoaso, în decembre,
Când zilele sunt scurte și ninsoarea
Ne țese o maramă peste frunte,
Cum țărmul dantelează magic marea
Și fulgii cad în visul argintiu
Ș aburii îți împresoară chipul.
Cum ai dori tu, cum ai vrea să fiu
Logodnă irizând pur infinitul?
Eu sunt îmbrățișarea neînțeleasă,
Tu ești înfiorarea nerostită,
De ce nu spulberi azi nehotărârea?
De ce-n lumini nu spargi o rea ursită?!
Nu mi-ar fi ochii-nlăcrimați cu tine,
N-aș respira în ore insomnii.
Ar exista un fel de a fi bine
Și cu secunda m-aș reîntregi.
[...] Citește tot
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimile singurătății
De-atâta singurătate chipul meu și eu
Au împrumutat negrul părerilor de rău
Contururi defrișate de iluzii oarbe ;
Decontul rațiunii rapid îmi scade?!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E ziua mea
Numai tu, iubită Toamnă,
Faci să tremure castanii,
Te-am ales, frumoasă Doamnă,
Anotimp ce-mi numeri anii.
Cu patimă și plin de dor
Am deschis ochii-întâia oară,
Mândria mamei de-un fecior
Și-a astrelor cu o... Fecioară.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plânsul unei mame
Rău mă chinuie tristețea
Și tăcerea casei mele
Și mi-e frig și-mi este foame.
Uite, nu mai am nici lemne!
Cin' să vină, puiul mamei
Și să-mi macine la moară?!
Mare-ntunecare vine!
Cad în lacrimi, la icoană...
Și vorbesc și-mi plâng durerea,
Poate te-o aduce ea...
Pruncul mamei e departe,
A uitat de mama sa.
Nu pot să te cert, copile,
Ai familie, nevastă,
Ce dac-ai uitat de mama?
Ea-i aici! Mereu acasă...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!